Si acum, dupa mai bine de douazeci de ani, politica romaneasca se rezuma la a-l da jos pe celalalt si a se aseza in fotoliul puterii. Dar, spre deosebire de inceputul anilor 90, romanii nu mai marseaza la preocuparile politicienilor, acestia din urma motivandu-i doar in legatura cu votul mult visat. In rest, romanii conteaza in statistici, in forta de munca a altor tari sau in relele acestei tari.
Sa nu credeti ca nemtii sau englezii se nasc foarte corecti, iar politicienii lor sunt niste sfinti. Nici vorba! Doar ca acolo totul se reglementeaza prin legi functionale si coerente. Presiunea legii si modelele pe care societatea le accepta si le respecta fac sa se dezvolte politicianul occidental precaut, care pune pe primul plan cetateanul. Daca nu face astfel, cariera lui se termina rapid si definitiv.
Pe plaiurile mioritice, regulile stau diferit. Legile ii avantajeaza mereu pe politicieni, ei le-au facut si noi le-am acceptat. In timp, acestia mai dadeau cate o lege care marea pensia, care mai aducea ceva salarii compensatorii sau ceva ajutoare de iarna, avantaje de care beneficiau si cei care nu ar fi trebuit sa beneficieze. Compromisul dintre ei si noi ne-a adus in situatia actuala: ei fac ce vor, iar noi incercam sa supravietuim.
Pare un tablou suprarealist, dar e cat se poate de real. Dezbaterile constructive lipsesc, decibelii acopera bun-simtul, iar compromisul a devenit sinonim cu complicitatea. Legea se aplica doar cetateanului simplu, smecherii beneficiaza de scutire. Traim intr-o tara cu drumuri medievale, unde toti politicienii au SUV-uri nesimtite. Nesimtite ca ei! Cetatenii au ramas cu o galeata din campanie, cu un pix cu primarul sau o punga cu partidul.
Din pacate, opozitia, in care ne era speranta, practica un blat ordinar la nivel inalt. Ponta si Antonescu doresc schimbarea premierului, scoaterea de la guvernare a PDL si schimbarea presedintelui. In mod normal, e o dorinta de schimbare, insa cei doi lideri nu doresc sa reproiecteze politic Romania. Din discursul celor doi nu imi parvine nimic serios. Nu se spune nimic ce va urma dupa jos Basescu. Nu de alta, dar am dezamagirea ca dupa fiecare jos, incepand cu Ceausescu, urmeaza doar lozinci penibile. Atat! Acesti doi politicieni nu vorbesc despre o viitoare politica investitionala, nu vin cu o alternativa viabila la reforma administrativa propusa de Basescu, de fapt nu au curajul viziunii, sau poate nici nu o au.
Antonescu are un discurs partial atragator pana in momentul in care ajunge in zona derapajului de limbaj, generalizarea fiind o meteahna paguboasa. Ponta este departe de discursul unui procuror, el incercand sa-l imite pe mentorul Nastase. Doar ca umorul si sarmul nu prea sunt prieteni cu el. Cei doi recurg des la etichetari suburbane la adresa presedintelui sau a premierului, mult sub nivelul unui politician cu staif. In consecinta, intra pe teritoriul presedintelui, unde acesta le este superior. Nici unul dintre ei nu poate injura asa de autentic ca actualul presedinte. Cei doi il acuza pe presedinte de lipsa de diplomatie, dar ei sunt departe de asa ceva. Daca dorim sa facem o comparatie si daca suportam uratenia momentului, Basescu e mult mai stapan de sine, mai coerent si mai bun actor. Trist, dar adevarat!
Ponta si Antonescu nu sunt capabili sa ne raspunda la intrebarea ce urmeaza dupa jos Basescu?. Din aceasta cauza, relatia dintre cei doi si actualul presedinte pare un blat autentic.
Ca sa concluzionez, cred ca noi, romanii, avem o problema mare cu calitatea. Presedintele evita, si ii reuseste de minune, sa aiba in fata oponenti de calitate. Nu cred ca e momentul pentru isterii ieftine si iesiri de cartier, unde presedintele nu are rival. Din pacate, opozitia nu poate mai mult decat atat, dezamagind inca o data. Mai exista vreo speranta?