La şcoală ca în junglă

Cătălin Avramescu

Ameninţări cu moartea, atacuri cu cuţite, perversiuni sexuale. O zi din viaţa unor dascăli din şcolile României? Cât va mai dura până ce publicul va realiza că ceva profund în neregulă se petrece în sistemul pompos botezat al „Educaţiei Naţionale”? Observaţi că nu am spus nimic despre guvernanţi. Lor oricum nu le pasă. De fapt, ei sunt principalii autori morali ai acestui dezastru.
Se întâmplă în şcolile noastre exact ce se petrece pe stradă. Statul a abdicat de la funcţia sa esenţială: aceea de a menţine ordinea publică. Fratele meu a fost ameninţat o dată în trafic de un cetăţean care a scos pe geam… o grenadă. Credeţi că i-a păsat cuiva? Poliţia Rutieră e perfect absentă de pe şoselele noastre.
Mai grav este că statul face, totuşi, ceva. Se amestecă unde nu are treabă, pentru a bloca iniţiativele private. Iată cazul radarelor locale. Acum ceva ani autorităţile locale au început să introducă radare. Banii colectaţi din amenzi se duceau în bugetul local. Sigur, ar fi fost bine să existe nişte reglementări unitare. Dar aşa cum era, sistemul funcţiona. Însă după ce pe DN1 câţiva vitezomani cu pile au fost amendaţi, autorităţile au sărit să interzică aceste radare. Rezultatul? Sat fără câini. Zilele trecute am făcut un drum mai lung prin ţară cu maşina. O parte dintre şoferi conduceau ca nişte maniaci. Ştiau ei bine că nu au grija Poliţiei…
În „sistemul de învăţământ” oficial, bătaia e ruptă din rai. Ea începe încă de la grădiniţă. Forumurile de părinţi sunt pline de poveşti horror. Iată câteva cazuri reale. „Alexandru a fost bătut pentru că a rupt un creion”. „Am ajuns la inspectorat, e un infern ce se întâmplă”. „Educatoarea i-a dat cu un scaun în cap”. „Oare nu scăpăm de generaţia comunistă de educatoare?… am vorbit cu educatoarea care cu naturaleţe a recunoscut că loveşte copiii”.
La şcoala de stat, aceeaşi poveste. „Două învăţătoare au bătut un copil de şapte ani”. „Băiat lovit cu pumnii şi picioarele de mai multe fete, la o şcoală din Argeş”. „O mamă din Craiova şi-a luat copilul de la şcoală plin de vânătăi”. „Copil bătut de învăţător pentru că nu ştia tabla înmulţirii”. „Elev bătut şi agresat sexual de un coleg la o şcoală din Capitală”.
Mă opresc aici, pentru că altfel termin editorialul doar pe baza titlurilor din presa de săptămâna trecută. Concluzia e limpede. Ce se petrece în şcoli nu este doar un abuz, o excepţie, un accident. Este un „mod de operare”.
Reţeta e simplă. Educatori prost plătiţi şi nepregătiţi sunt puşi în prezenţa unor copii care vin, mulţi dintre ei, din familii cu probleme. Cadrul instituţional este intens politizat şi ineficient. Poliţia, la rândul său, preferă să nu se amestece. Tribunalele sunt blânde cu cei care sunt certaţi cu legea. Ce poate să iasă de aici?
Iată ce rezultă din această combinaţie toxică. „Elevă de liceu din Galaţi vândută pentru sex”. „Fenomenul consumului de droguri în licee ia amploare”. „Un Bac mai slab, chiar cu cifre măsluite”. „Nouă din zece elevi de liceu consumă alcool”.
Peste toate acestea tronează ministresa Educaţiei. O anume Ligia Deca, singurul său titlu în domeniu pare să fie acela că l-a consiliat pe actualul Preşedinte. În ce anume, nu am idee. Ligia Deca s-a făcut remarcată prin… chiar nu ştiu prin ce. Este de circa şase luni ministru şi nu am observat absolut nimic nou în sistem. Să nu ne mai mirăm, aşadar, că lucrurile sunt în cădere liberă. Autoritatea dascălilor în clasă a ajuns sub cota de avarie. Bandele de cartier fac legea în jurul şcolilor.
Haideţi să aruncăm o privire pe lista comisiei de învăţământ de la Camera Deputaţilor. O anume Ana-Loredana Predescu (PSD) s-a ocupat o vreme cu „managementul deşeurilor” (am citat din CV-ul oficial). Florin-Piper Savu (PSD) s-a ocupat şi el o vreme tot de „managementul deşeurilor”, prin Teleorman. Ognean Crîstici (Uniunea Sârbilor) nici nu are CV postat pe site. Adrian Alda (PSD) se laudă în CV cu „o bună stăpânire a suitei Microsoft Office”. M-am liniştit, un adevărat savant.
Astfel încât sunt toate şansele, mă tem, ca viitorul an şcolar să înceapă tot aşa. Sau chiar mai rău. Profesorii să fie nevoiţi să angajeze gărzi de corp pentru a intra în şcoală, iar elevii să vină cu bandaje de acasă.
Ce ar fi de făcut? Pe de-o parte, să fim mai sceptici în ce priveşte pretenţiile autorităţilor. După fiecare episod violent din şcoli ele ies să ne spună că „se iau măsuri”. Adesea nu se petrece nimic. Iar violenţa din şcoli este şi o consecinţă a violenţei din societate.
Pe de altă parte, să realizăm că actualul sistem şi-a atins limitele. Statul finanţează un învăţământ de masă care nu poate fi reformat. Singura şansă reală, pentru milioane de copii, este să ajungă în sistemul privat. Şi acesta are probleme, într-adevăr, dar nici pe departe la fel de grave. În grădiniţele private sunt camere video, părinţii se implică, educatoarele au altă motivaţie, mâncarea e mai bună, condiţiile mai acceptabile. Acest sistem ar trebui finanţat de la Buget, nu sistemul „public”.

Articol publicat în cadrul parteneriatului dintre cotidianul Magazin Sălăjean şi ziarul Bursa. www.bursa.ro