Kamikaze pe tocuri

Imi fac „mea culpa” pentru că am subestimat capacitatea intelectuala a doamnei Elena Udrea. Nu am crezut-o niciodată proastă, Doamne-fereşte, doar că m-am lăsat dus de curentul făcut de pletele-i aurii şi n-am fost mereu foarte atent la ceea ce lansa în eter. Elena Udrea este, în felul ei, o capacitate. Aflată poate în cea mai neagră perioadă a vieţii ei, ea ne arată în aceste zile ceea ce poate cu adevărat. Şi nu e pic de ironie în ceea ce spun. Încolţită din toate părţile de cei care care vor să o extermine, la propriu, blonda preşedintelui de odinioară face în aceste zile declaraţii istorice. Pe principiul-kamikaze „nu mai am nimic de pierdut”. „Dări în gât” magistrale. Vorbe care la auzul lor pot omorî, de inimă, pe cei vizaţi, iar pe noi- cei care asistăm la aceste grozăvii, ne lasă mai mască decât mascaţii.

Elena Udrea spune lucruri care pun sub semnul întrebării statul de drept din România. Stat de drept care riscă să se transforme în statul drepţi, având în vedere personajele vizate de declaraţiile ei şi anume capii serviciilor de informaţii, care s-ar ocupa potrivit spuselor ei și cu alte activităţi mai puţin legale. Avem în faţa ochilor o femeie care este pe cale să declanşeze un dezastru şi mai mare decât este, oricum, cel la care asitstăm de la o vreme. Pe sub genele false, Elena are o privire care licăre a sinceritate. Păcatele ei, care sunt mari şi pe care cel puţin parţial, le cunoaştem, vor reprezenta desigur motive clare şi întemeiate pentru a fi chemată, dintr-o clipă în alta, să se destăinuie în scris la DNA, asta se ştie deja clar şi nu mai există niciun dubiu. Ceea ce mi se pare însă mai interesant este faptul că dincolo de faptele pentru care ea urmează să fie cel puţin cercetată, există nişte declaraţii care pot cutremura un sistem întreg. Sunt denunţuri pe care din varii motive, fie că vorbim de teamă sau de frică la propriu, de jenă, de imposibilitate sau cine ştie ce alte motive, nimeni nu îndrăzneşte să le verifice. De susţinut, nici nu poate fi vorba. Pentru că sunt prea grave, vizează oameni atât de importanţi încât prin scoaterea lor la iveală, şi bineînţeles dacă s-ar dovedi a fi parţial sau total adevărate, România ar arăta pur şi simplu altfel.

Elena Udrea este în acest moment omul care nemaiavând ce să piardă, îşi riscă inclusiv viaţa. Întrebările de genul de unde aveţi atâţia bani, credeţi că sunteţi vinovată sau altele, nu o mai afectează, răspunde răspicat, surprinzător de sincer şi e gata să îşi asume orice consecinţă atât timp cât acuzaţiile care vor veni peste doar câteva ore, vor fi întemeiate, betonate, şi vor fi lipsite total de orice breşă pe care abilitatea şi inteligenţa ei ar putea-o folosi pe loc. Deşi credeam că acesta va fi senzaţionalul, Udrea şi faptele ei penale, deşi aşteptam jupuirea în direct a poşetelor de colecţie şi forfecatul taioarelor Chanel din dotare, iată că situaţia capătă prin denunţurile aparent blonde, o turnură extrem de interesantă. Are, Elena Udrea, „aresenalul nuclear” şi curajul să-l folosească? Dacă îl are, o va asculta cineva aşa cum ar fi normal să se întâmple? Dincolo de orice fapte de natură penală care sigur îi vor schimba atât destinul, cât şi domiciliul, pentru o vreme, rămân acuzaţiile grave pe care ea le aduce, printr-un curaj nebunesc, unor oameni care conduc instituţii de care depinde siguranţa noastră şi a ţării. Statul de drept presupune, între multe altele, libertatea cuvântului, a opiniei, intimitatea şi spaţiul privat al vieţii fiecarui cetăţean, iar dacă acestea şi multe altele care sunt călcate cu bocanci militari, conform spuselor ei, se vor dovedi a fi chiar şi parţial adevărate, vom asista în zilele care urmează la un cutremur nemaiîntâlnit în istoria României.

Elena Udrea este în mod cert un politician cu multe păcate, tenebrele care s-au format, în timp, în viaţa ei, fie ea privată, socială sau politică ascund multe fapte mai mult sau mai puţin reprobabile însă dincolo de ele, este de datoria celor care o vor chema la audieri să îi ofere posibilitatea şi garanţia că denunţurile ei vor fi verificate cu maximă responsabilitate. Rămasă singură, chiar şi fără sprijinul „marelui bărbat” a cărei urmaşă se autodeclara plenar, Elena Udrea face dovada în aceste zile că îşi doreşte să spună adevărul şi în alte privinţe decât cele care o privesc strict pe ea sau faptele ei.

Important este să se dorească ca ea să fie ascultată şi din noianul de informaţii, unele probate altele nu, după ce se vor fi cernut, să înţelegem dacă e cazul să ne facem într-adevăr probleme sau să stăm totuşi liniştiţi. Pentru că dacă e aşa cum zice ea, multe vârfuri vor trebui nu doar retezate ci şi puse să dea cu subsemnatul pentru fapte deloc lipsite de gravitate.

Va fi week-end incendiar aşadar, vom trăi şi vom vedea ceea ce va urma pentru că acesta este abia începutul.