Între fiţe şi la gramadă

Uneori ce este prea mult strică. Depinde, însă, din ce punct de vedere priveşte fiecare. Spre exemplu, multe persoane aleg să se refugieze la ţară sau să meargă în concediu atunci când municipalitatea organizează zilele oraşului. Multe persoane se simt sufocate de marea de mulţime care mişună precum într-un furnicar între tarabele încărcate de chiciuri sau prăjeli, grătare, mici, cărnaţi, frigărui, hamsii etc. Altele se relaxează în aceste zile tocmai pe terasele încărcate, lângă un pahar cu suc sau bere rece, să urmărească spectacolul chiar dacă nu este strălucit şi nu cunosc artiştii care urcă pe scenă.
O prima categorie sunt cetăţenii care ar face orice ca să evite aglomeraţia din oraş în zilele de petrecere. Sunt cei care urăsc mirosul de prăjeală excesivă, de la cărnaţi la hamsii, amestecat cu popcorn, gogoşi şi alte cele. Sunt cei care nu doresc să dea din coate pentru a ajunge la o masă, abia eliberată de foştii clienţi, care să ajungă primul dintre ceilalţi cinci care dau buzna înspre aceeaşi direcţie. Într-un fel, întreaga hărmălaie nu este tocmai plăcută. Să nu mai vorbim de lipsa toaletelor ecologice. Mai degrabă sunt toalete publice, pe la colţ de bloc, prin spatele parcării, prin boscheţi şi te miri unde îşi găsesc loc pentru nevoile fiziologice. Mai, mai că nu se scapă în pragul uşii, dacă nu au ajuns deja până acolo. Un alt aspect agasant şi obositor care te cam oboseşte sunt cerşetorii, respectiv cetăţenii şi turiştii de etnie romă. Nu este exclus să apară tocmai pe când duce omul îmbucătura la gură, că vin lângă masă, emanând un iz de-i întoarce stomacul pe dos bietului om binevoitor. Iar colac peste pupăză, mai şi încep aceşti neadaptaţi să caute prin sacii de gunoi după resturi de haleală. Iar uite-aşa, într-o fracţiune de secundă îi piere omului şi pofta de mâncare şi banii din buzunare. Iar despre mizeria de nedescris nici nu e de povestit. Plin de coceni, pungi, seminţe, mucuri de ţigară, plastice şi te miri prin ce mai calcă oamenii.
Dar asta este doar partea mai puţin plăcută a lucrurilor. De cealaltă parte, există oameni care ies din rutină cu astfel de evenimente, precum zilele cetăţii. Este un weekend în an când au timp berechet să iasă la terase, să-şi întâlnească prietenii la o poveste. Sunt bunătăţi care sfârâie ademenitor pe grătare, udate din plin cu bere rece. O ieşire la plimbare printre tarabele cu suveniruri şi produse la preţ redus este o plăcere, mai ales atunci când cumpără ceva drăguţ pentru apropiaţi. Pentru unii este un weekend plin de muzică, de relaxare, de pauză de la tot ceea ce înseamnă rutina. Se duc la concert să vadă formaţii de muzică populară şi uşoară, dar şi un spectacol de artificii. Sunt cei care încap la o masă pe terasă, chiar dacă stau mai înghesuiţi şi se bucură de moment.
Cu toate acestea, nu ar strica puţin ca lucrurile să fie mai cu cap. Dar nu s-a mai auzit să împace cineva şi capra şi varza. De la an la an s-a demonstrat că nu există sorţi de izbândă. Întotdeauna o să fie cei care nu suportă astfel de manifestări „ţărăniste”, după cum le numesc unii, în timp ce în cealaltă tabără vor arăta cu degetul sper „snobi”. Sunt diferenţe fără cale de mijloc.