Nu de ieri, de azi, ne-am lămurit că trebuie să facem cum spun alţii. De când am intrat în Europa, am stat drepţi la recomandările, şi mai apoi, la impunerile, finanţiştilor de la Fondul Monetar şi din Comisia Europeană. Am făcut tot ce ne-a stat în putinţă să punem în practică toate năzbâtiile pe care marii specialişti europeni ni le-au trântit în faţă. Că s-au potrivit, că nu. Şi ne-am convins că dacă noi nu avem cap, dacă nu ne ştim organiza şi planifica, atunci vin alţii şi ne fac ordine în ţară. Şi asta fără nici cel mai mic semn de împotriveală.
Şi iată că acum, românii au ajuns să simtă că nu mai sunt stăpâni în casa lor. Că nişte vecini mai îndepărtaţi fac curăţenie şi dau ordine în ograda lor, doar pentru că ei nu au făcut la timp ce trebuia. Acum, stau sluj, şi fac tot ce zic europenii, nemaiputând să dea înapoi. Hora în care a intrat România nu mai poate fi oprită, chiar dacă ar fi cineva destul de inspirat să le explice occidentalilor că avem alte variante. De ce? Pentru că de prea multe ori am permis ca ei să ne dea indicaţii preţioase pe care, mai apoi, noi ne-am grăbit să le executăm. Fără să le disecăm prea mult. Probabil că acum, dacă am ….mişca în front, europenii ar considerea un afront şi ar găsi modalităţi să ne pună din nou cu botul pe labe.
Trist este că, oricum am întoarce-o, până la urmă tot românii ar fi cei defavorizaţi. Şi dacă ne opunem, şi dacă executăm orbeşte comenzile din afară. La ora actuală, avem de tras ponoasele unor noi găselniţe ale fraţilor de la FMI. Noul acord semnat cu reprezentanţii fondului prevede ca din această vară să se defiinţeze 7.000 de posturi din CFR, energie, Poşta Română şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. În plus, Guvernul s-a angajat că ajutoarele pentru încălzire vor fi eliminate şi că preţul călătoriilor cu trenul va fi majorat cu un procent mai mare decât rata inflaţiei.
Încercând să dreagă busuiocul, Comisia Europeană a obligat Guvernul să modifice până în această toamnă legislaţia muncii, respectiv, să suplimenteze cu o lună perioada în care angajaţii care lucrează peste durata normală a timpului de muncă beneficiază de ore libere, de la 60 zile la 90 zile calendaristice şi să extindă cazurile în care pot fi încheiate contracte de muncă pe durată determinată. Europenii susţin în acelaşi timp armonizarea pretenţiilor angajatorilor cu ale angajaţilor, precum şi abordarea mai flexibilă a procedurilor de angajare şi concediere.
Este de neînţeles de ce nu reuşim să ne facem singuri ordine în socoteli. Dacă vin alţii din afară şi ne spun ce avem de făcut, atunci la ce bun să îi mai ţinem pe guvernanţi pe actualele lor fotolii şi de ce îi mai plătim? Că doar pentru sfătuitorii din Europa plătim bani grei, atunci ce nevoie mai avem să ne uşurăm buzunarele pentru a susţine incompetenţa locală?