Traim in secolul vitezei. Cand totul se petrece cu mare repeziciune. Cand timpul nu mai ajunge nimanui. Cand trebuie sa fugi de la locul de munca la un al doilea job sau la treburile gospodaresti, urmate de alte cateva lucruri de facut in sanul familiei si… somn. Minutele par sa treaca mai repede, saptamana abia incepe, ca imediat este, din nou, ziua de luni. Timpul este cel care alearga din ce in ce mai repede, lasand in urma zile, saptamani, ani, decenii, secole, milenii… In urma raman toate celelalte.
Sa fie reale acele teorii privind accelerarea timpului terestru?! Se presupune ca Pamantul se apropie de punctul zero – care corespunde inversarii polilor magnetici. Trecerea acestui punct ar insemna, totodata, translatia omenirii intr-o dimensiune superioara, unde gandurile si dorintele populatiei se vor manifesta instantaneu. Oamenii de stiinta afirma ca timpul este cel care se micsoreaza treptat, astfel incat obiectele de masurare actuale au ramas in urma. Limbile ceasului numara aceleasi secunde, minute si ore pe zi, insa nu calculeaza cat anume masoara timpul. Insa ziua este mai scurta cu cateva secunde, care se pierd in acel timp nemasurabil. Sunt doar cateva informatii pe care multi le privesc cu scepticism.
Cert este ca, in ultimul timp, nu mai avem timp. De cate ori nu privim in urma la unele evenimente din trecut punand intrebarea ce nu asteapta raspuns de la interlocutor a trecut atat de mult de mult timp de atunci?. Trecut-au anii… Au trecut noua luni din acest an si am realizat ce? Este din ce in ce mai greu sa tragi linie dupa o vreme in care sa spui cat de multe ai realizat. Este, intr-adevar, mai greu de realizat ceva in actuala stare a economiei mondiale.
Stresul. Un alt factor care intipareste in memoria oamenilor lipsa de timp. De fapt, chiar medicina sustine ca stresul imbatraneste. Grija cheltuielilor de zi cu zi sau pentru a avea cat mai multe in ograda casei (o piscina mare, doi caini de rasa, un foisor si 20 de ari in curtea din spatele casei) scoate peri albi multor oameni. Iar romanii sunt clar afectati de lipsa de timp din aceasta prisma. Au trecut vremurile in care multi aveau drepturi egale (si nu doar in acte normative), cand treapta sociala nu era atat de mare. Unii se lafaie in puf, iar altii isi sufla in pumni. Au uitat cum sa se bucure de lucrurile simple, de zambetul unui copil in parc, de o melodie ascultata in taxi sau de o haina noua. Primeaza… In cele din urma, este greu de spus ce anume mai poate multumi un individ. Omul cu cat primeste, cu atat vrea mai mult. Iar fuga pentru acel ceva inexplicabil il arunca doar mai repede spre viitor.
Vorbeam de secolul vitezei. Oare chiar imbatranim mai repede de fiecare data cand ne deplasam intr-un mijloc de transport, indiferent ca este masina, avionul, trenul etc.?! Sa fie direct proportional cu o calatorie in spatiu, amintind in acest caz teoria relativitatii?!
Timpul. Este vazut ca fiind masurarea distantei dintre evenimente. El e compus din trecut, prezent si viitor. Trecutul e considerat ca fiind ceva deja intamplat si nu poate fi schimbat. Viitorul, in schimb, e considerat ca fiind disponibil unei multitudini de posibilitati. Iar viitorul este consecinta indirecta a trecutului. Prezentul este undeva la mijloc…