Fotbalul & canalizarea

Daniel Săuca

Vicepremierul Paul Stănescu a declarat, luni, că fotbalul este un fenomen social şi că ar trebui să fie un serviciu public aşa cum sunt apa, canalul şi transportul. „Fotbalul este un fenomen social care merită toată atenţia tuturor, nu numai a politicului. În infrastructura sportivă s-au făcut cel puţin din 2002 foarte multe investiţii. A început acea serie cu sălile de sport şi avem acum peste 1.100 de săli noi pentru că s-au construit de la zero. Şi mai sunt încă 50 în construcţie, cele mai mari la Oradea şi Slatina. Tot ce ne-am propus în programul de Guvernare vrem să ducem la bun sfârşit. Trebuie să ne gândim bine ce trebuie să facem pentru fotbal. Fotbalul este un fenomen social, un fenomen de masă. Şi cred că fotbalul ar trebui să fie serviciu public, aşa cum sunt apa şi canalul, aşa cum sunt serviciile de transport”, a afirmat Stănescu la sediul Federaţiei Române de Fotbal (Agerpres). Dar de ce neapărat fotbalul? De ce nu voleiul sau handbalul ori tenisul? De unde până unde fotbalul – serviciu de utilitate publică? Și declarațiile de mai sus dau socoteală de un „curs al guvernării” incredibil. În loc să rezolvăm marile probleme legate în primul rând de infrastructură (chiar mai are rost să amintim construcția de autostrăzi, de „drumuri rapide” și altele?), de canalizare (oare câte sate din România mileniului trei nu au canalizare?), de transport (pe când servicii de transport nepoluante și prin Zalău?), de serviciile sociale și medicale, de stopare a exodului românilor din țară, de reforma reală a administrației publice (etc.), noi (adică ei) vrem să facem din fotbal un meseriaș „serviciu public”. Abia aștept ca acești bani să se ducă în canalizările patriei (unde nu sunt canalizări, sunt „bune” și râurile), așa cum s-a întâmplat până acum, nu în puține cazuri. Cu echipe cu „stranieri” până și în Liga a IV-a. Cu personaje dubioase „mari finanțatori” de cluburi. Iar despre performanțele fotbalului băștinaș, vă las pe voi să vă dați cu părerea. Într-o țară fără direcție, fără noimă, o țară care de mintenaș 30 de ani nu reușește să investească (inteligent) în tineri, în viitor, în supraviețuirea ca stat.

Alte articole

Leave a Comment