Daniel Săuca
De multe ori exclam, pe urmele filosofului: „Atâtea cărți de care nu am nevoie”! Vizitele mele (mai ales prin Cluj, la Zalău nu mai avem decât una bucată librărie, într-un mall) sunt, invariabil, țintite, la domeniile de interes, așa că exclamația mea ar putea fi legitimă. Dar să nu uităm că, totuși, cartea e și un produs (cultural), o marfă, așa că înțeleg strategia de a o oferi produse cât mai diverse, pentru publicuri cât mai pestrițe. Pe de altă parte, e de văzut cât a înflorit comerțul online cu carte (să vină și marile edituri să ne spună). Dar, pare de domeniul evidenței că librăria fizică, offline, și-a pierdut aura de unic loc, să nu zic locație, din care poți cumpăra o carte. Din experiența mea de editor (la Caiete Silvane), pot să afirm cu siguranță că cele mai bune vânzări le-am făcut oriunde altundeva decât în librării. Să se supere pe mine librarii, dar am o problemă și cu lansările de carte în „locațiile” lor, de multe ori neprimitoare pentru asemenea evenimente. Probabil contează și ce fel de cărți vrei să vinzi. Altfel, pare că raportul între literatura originală și traducerile prezente în librării e clar în defavoarea scriitorilor noștri. Nu e un lucru bun, dar, poate, așa merge piața. Și nu doar la noi. Nu sunt, firește, mulțumit de felul cum e expusă literatura română în raport cu cea străină. Mă întreb însă, în acest context, și dacă avem destui scriitori care să vândă la fel de bine ca multele vedete ale literaturii universale. În România se mai citește, dacă e să ne luăm după statistici, studii de tot felul. E de văzut mai în detaliu cât și în ce fel. E adevărat ce spuneți: producția editorială este (tot mai) bogată și diversă, iar cititorii par tot mai puțini. Înseamnă că au scăzut tirajele, că mulți scriitori își plătesc cărțile, că multe edituri lucrează doar pentru propriul interes, că nu există programe serioase de promovare a lecturii, că bibliotecile publice nu mai achiționează cărți ale scriitorilor români ca înainte… Cartea, din cauza scumpirilor de tot felul, e posibil să fi ajuns un produs de lux. Mai ales pentru românii care ar vrea să cumpere carte, dar nu prea mai au cu ce. Sunt curios, printre altele, dacă există date clare despre consumul de e-book-uri la noi, în principiu mai ieftine decât cărțile în format fizic. Ar putea fi un indicator în acest sens. Dar, nu m-aș mira ca explozia social media, a universurilor virtuale să fi avut un impact devastator și asupra lecturii așa-zis tradiționale. Despre ce e de făcut s-a scris deja mult și nu știu câți au citit… Și chiar nu vreau să le reiau aici: școala, educația, manualele, subvențiile, scriitorii, studenții, profesorii, programele etc., etc.
(Text apărut inițial în revista „Apostrof”)