Dreptul internaţional şi justificarea terorismului

Cristian Pîrvulescu

Pe măsură ce timpul trece şi lumea pare să se obişnuiască cu oroarea pogromului din 7 octombrie, operaţiunea militară împotriva Hamas este din ce în ce mai criticată. Chiar dacă Tsahal a declarat că bombardamentele sale au vizat comandanţii şi oamenii înarmaţi ai grupării teroriste, depozitele de arme, centrele de comandă şi control, tuneluri şi numeroase site-uri legate de organizaţie, faptul că unităţile Hamas sunt implantate adânc în infrastructura civilă a provocat un număr mare de victime civile. În acelaşi timp, cartiere întregi au fost rase de pe faţa pământului, iar loviturile aeriene continuă cu sutele în fiecare zi. Potrivit cifrelor neverificate prezentate de Ministerul Sănătăţii din Gaza, condus de Hamas – cifre care includ în numărul total al victimelor şi combatanţii Hamas, ar fi vorba de aproape 7.000 de palestinieni care şi-au pierdut viaţa de când Israelul a început să bombardeze Fâşia Gaza. În aceste codiţii apare legitimă întrebarea dacă acţiunile Tsahal sunt compatibile cu dreptul internaţional?
Din ce în ce mai mulţi – începând cu cei care încearcă să fie imparţiali, precum Uniunea Europeană şi ONU, şi continuând cu cei care sunt părtinitori, de la Turcia şi Iran, la Rusia sau mişcările pro-palestiniene – au ridicat semne de întrebare privind respectarea dreptului umanitar, mai ales în legătură cu blocada la care Israelul a suspus Gaza. Ba uneori partizanii cauzei palestiniene au inversat naraţiunea, justificând sau relativizând oroarea pogromului din 7 octombrie, dar acuzând, în schimb, Israelul de genocid.
Apare complicat să analizăm chiar în momentul unui război modul în care sunt respectate reglementările internaţionale ce se aplică conflictelor armate. Dar, dincolo de intensitatea luptelor şi războiul informaţional care complică o abordare echilibrată, există o serie de reglementări privind conflictele armate care sunt dezvoltate în Convenţia de la Geneva din 1949 şi de protocoalele adiţionale ale acesteia, în special în Protocolul I care stabileşte reglementările privind protecţia civililor. În acest sens, Curtea Penală Internaţională de la Haga poate urmări penal încălcări ale Convenţiei de la Geneva care echivalează cu crime de război, pe baza plângerilor depuse de organizaţii internaţionale, persoane sau părţi aflate în conflict la instanţă. Autoritatea Palestiniană a acceptat jurisdicţia Curţii Penale Internaţionale (CPI) în 2015, pe câtă vreme Israelul nu a ratificat Statutul de la Roma care a instituit CPI, dar a răspuns acuzaţiilor de crime de război care fuseseră înaintate Curţii de către Autoritatea Palestiniană.
În ceea ce priveşte acest război, Israelul l-a declarat ca urmare a pogromului săvârşit de Hamas pe 7 octombrie, care a dus la peste 1.400 de asasinate în rândul populaţiei civile israeliene şi luarea a peste 220 de ostatici. Din acest punct de vedere, acţiunile militare ale Israelului sunt legitime şi legale, iar Tsahal susţine că nu atacă decât ţinte militare, deşi acestea se pot afla în zone rezidenţiale folosite de Hamas şi alte grupării teroriste.
Dar, respectă aceste acţiuni principiul proporţionalităţii acţiunilor militare inclus în reglementările Convenţiei de la Geneva? Dacă principiul proporţionalităţii este înţeles într-un mod simplist, comparând numărul victimelor israeliene şi al daunelor suferite de infrastructura civilă a Israelului cu numărul victimelor şi cu amploarea pagubelor din Gaza, s-ar părea că acesta nu este respectat de Tsahal. Dar, pe de altă parte, potrivit reglementărilor internaţionale, un atac este considerat disproporţionat doar dacă daunele colaterale suferite de civili şi de infrastructura civilă sunt excesive în raport cu beneficiul militar al operaţiunii. Din acest punct de vedere, până la proba contrarie, acţiunile militare ale Israelului au urmărit să distrugă capacitatea de luptă a Hamas, deci au rămas, dincolo de cifre, proporţionale. În acelaşi timp, proporţionalitatea unei lovituri nu poate fi evaluată retrospectiv, ci pe baza informaţiilor pe care cel care a luat decizia operaţiunii le avea în momentul operaţiunii.
Pe de altă parte, cei care cer încetarea operaţiunilor militare ale Israelului par să justifice, chiar dacă uneori implicit, terorismul Hamas. A considera crimele abominabile ca luptă justificată pentru eliberarea de sub ocupaţia israeliană, a nega caracterul genocidar al pogromului din 7 octombrie, înseamnă a încuraja terorismul şi a legitima crima.

Articol publicat în cadrul parteneriatului dintre cotidianul Magazin Sălăjean şi ziarul Bursa. www.bursa.ro