Din nou despre ipocrizie

Daniel Săuca

S-au scris destule rânduri despre ipocrizie. Altfel spus, despre falsitate, despre fățărnicie, despre fariseism. Despre minciună. Nu poți să nu constați, în continuare, și după o perioadă ce a stat sau ar fi trebuit să stea sub semnul Adevărului, că prea mulți mint așa cum respiră („Și minciuna e o vorbă”). Unii sunt ipocriți drăguți, au chiar un stil, un șarm aparte. Marketingul ipocriziei prosperă. Se vinde orice. La bursa ipocriziei se tranzacționează nu doar vorbe politice ori prostioare „inofensive”. Cum ipocrizia nu doare, ca și prostia, nu de puține ori e oarecum fascinant să observi personaje care încearcă să te convingă că ești (un) prost. Că doar El deține Adevărul. Iată, omnisciența, omnipotența, ubicuitatea nu mai sunt doar atribute divine; le deține și noul ipocrit să-i spunem postmioritic, un ipocrit cu acces nelimitat la facebook, la mass-media (mai există presă serioasă la noi?), cu minute nelimitate în rețelele minciunii. Lipsa minimei îndoieli, credulitatea tâmpă oferă „teren” desfășurării ipocriziei „sistemice” prin media, gazde oricum pentru tot soiul de propagande, mai mult sau mai puțin înșelătoare, mai „negre”, mai „albe” ori mai „gri”. Citeam undeva că ar exista cel puțin o diferență între mincinos și ipocrit. Mincinosul ar fi fals față de Adevăr, în timp ce ipocritul ar fi fals față de sine însuși. Poate. Sunt încă destule nuanțe de discutat. Dar oare își dă seama ipocritul că e ipocrit? Mhîî. Ar exista o „conștiință de sine” a ipocritului? Destule persoane cultivate (să zicem minimal) sunt conștiente de ipocrizia lor. Unele ar fi nevoite să practice ipocrizia („meseria e brățară de aur”), altele au o plăcere (probabil) perversă din „rostogolirea” minciunii, fățărniciei, fariseismului. Ar exista și ipocritul analfabet, agresiv, violent, la fel cum ar prospera ipocritul cu ștaif, diplomatul, magicianul. În milenii de existență, ipocrizia poate chiar s-a „manierat”. Una peste alta, un subiect probabil mai important decât multe din cele care sunt „prizate” în social media ori în cea senzaționalistă. Pentru cei care se uită în oglindă nu doar pentru a constata ce frumoși și deștepți sunt…
P.S.: Până la urmă, „știrea” cu „naționalizarea pensiilor private” a fost un/o „fake news”?

Alte articole

Leave a Comment