Dezamăgirea ratării

Daniel Mureşan

George Orwell spunea că „un popor care alege politicieni corupţi, impostori, hoţi şi trădători nu este victimă, ci este complice”. Deci, avem oamenii politici pe care îi merităm. În mare parte, butada este adevărată, însă cu mici nuanțări. Într-o democrație autentică, oamenii politici sunt superiori calitativ față de media societății pe care o reprezintă. La noi, în lipsa mecanismelor specifice ale democrației și mână-n mână cu subfinanțarea învățământului și a culturii, se pare că am ajuns la momentul când oamenii politici sunt inferiori din punct de vedere calitativ comparativ cu media societății. Apropos de învățământ și cultură – ați văzut în ultimele zile vreun partid care să se bată pentru acele ministere?
Românii au devenit din ce în ce mai indiferenți față de politică. Asta nu ar fi o problemă dacă am avea o clasă politică responsabilă și dacă românii ar face puțină politică a bunului simț. Peste tot se trâmbițează despre libertăți. Toată lumea vrea să fie liberă, dar fiecare are libertatea sa. Baza libertății și a democrației este dreptul la opinie, dar și toleranța opiniei celuilalt. Fiecare crede că este deținătorul adevărului și nu respectă adevărul altuia. În acel moment avem de-a face cu o pseudolibertate, cu un fel de amăgire ce duce la pierderea democrației.
Zilele trecute vorbeam cu un prieten despre cum sub Ceaușescu stăteam la cozi la librării sau ne luam liber de la serviciu marțea când se primea marfă la anticariat. Cred că toți aveam un dușman comun și încercam să ne autoeducăm prin carte. Azi a cam dispărut cartea, dar nu ar fi asta o mare problemă. Se pot citi cărți virtual sau viziona piese de teatru pe internet. Sau altceva, ce duce la dezvoltarea individului. Dar acum avem libertatea de a avea tot, fără eforturi, avem libertatea să nu mai gândim, să luăm opiniile de-a gata de pe internet. Țara aceasta este în declin de la un an la altul, deoarece societatea a degenerat. Iar politicienii sunt doar vârful aisbergului. Oricum am fugi de responsabilitate, până la urmă tot trebuie să ne uităm în oglindă. Oare nu suntem noi cei care parcăm la market pe locurile pentru cei cu dizabilități? Nu suntem noi cei care parcăm mașina pe trotuar de nu mai trece nimeni, deși e o parcare la 100 de metri? Oare nu mulți dintre noi cred că pământul e plat ca blatul de la bucătărie? Sau că mulți dintre români s-au întâlnit cu un dac liber pe când făceau drumeții în Bucegi pentru a beneficia de energia piramidei mistice? Și uite așa, avem politicieni mincinoși pentru că noi nu deosebim adevărul de minciună. Ei mint fiindcă noi ne hrănim cu minciuna. Ne place să ne mintă la televizor, pe facebook sau înainte de alegeri. De Ziua Națională ne place să-i vedem cum se dau patrioți de patrioți, știind că în ziua următoare se întorc la îndeletnicirile lor dubioase. Știm asta, dar suntem și patrioți. De paradă, dar pentru țara asta nu contează.
Avem politicieni neserioși fiindcă și noi suntem neserioși. Prin vene cred că ne curge apă în loc de sânge, dar suntem mândri de starea asta morală a noastră. Într-o țară atât de prost educată, să fii competent e un mare păcat. Dacă ai o idee diferită pe facebook, cohorta de specialiști de acolo te fac una cu pământul. Sau altele, sau altele, căci în fiecare zi e o zi cu mediocrități. În urmă cu ceva ani, un tânăr isteț îmi spunea că va ajunge să se închine Mamei Franzelă să îi dea niște bani să-și cumpere cărți, căci pregătirea pentru facultate nu se face cu cărți de cruce. Între timp, ne-am obișnuit cu dezamăgirea ratării.