De ce tac supușii lui Dragnea

Nu cred că spun nimic nou despre Liviu Dragnea atunci când reamintesc că individul acesta este un infractor condamnat. Desigur, dacă în aprilie 2016, când i s-a dat sentinţa definitivă, ar fi primit o pedeapsă cu executare, nu ar fi avut permisiunea și, evident, şansa să candideze la alegerile parlamentare de anul trecut. Așadar, nu ar fi putut fi ales deputat şi nici nu ar fi putut ajunge preşedintele Camerei Deputaţilor. Și, foarte probabil, astăzi, Dragnea era istorie în PSD. Ei bine, dacă…

Lucrurile nu au stat deloc așa, astfel încât, din cauza bunăvoinţei instanţei, Liviu Dragnea este astăzi, teoretic, al treilea om în stat, individul care face şi desface guverne – culmea, propriile guverne – alături de un alt penal ajuns al doilea om în stat – Călin Popescu Tăriceanu. Practic însă, cu toții știm că, de fapt, Liviu Dragnea este astăzi primul om în stat, fapt constatat și cu ocazia ultimei întâlniri pe care a avut-o cu președintele Klaus Iohannis, ocazie în care am aflat la cine se află pâinea și cuțitul.

Că vrem sau nu să acceptăm situația, este cât se poate de clar că Dragnea nu a ajuns singur în rolul celui mai important om din România. Nici nu s-a instalat cu forţa în fruntea Camerei Deputaţilor și nici nu a furat “noaptea ca hoții” fotoliul de lider al principalului partid existent pe scena politică românească. Nu, nici vorbă!

Liviu Dragnea a ajuns în aceste funcții-cheie susținut și ales de nişte oameni. De către foarte mulți oameni! Și-atunci, nu poți să nu te întrebi: ce fel de om trebuie să fii, să poți susține, de bună voie și nesilit de nimeni, un infractor condamnat? Ce repere, ce structură morală, ce caracter trebuie să ai să accepți să te conducă și să promovezi un infractor? Cum naiba poți deveni susținătorul unui astfel de individ, care are o avere obținută într-un mod (puțin spus) dubios, deși a muncit doar la stat, în timp ce tu te târăști de pe o zi e alta, de la un salariu la altul?! Am să vă spun cum.

Acțiunile acestui individ sunt pur și simplu diabolice. Nu știu dacă a pregătit totul în cele mai mici amănunte, însă trebuie să recunosc că i-a ieșit “la mustață”. Anticipând parcă mișcările străzii, care urmau să apară după modificările pregătite la legile Justiției, Dragnea a venit cu promisiuni debordante pentru electorat. Promisiuni pe care le-a pus în practică, cu riscul real să trântească economia țării la pământ: a mărit aberant de mult și nejustificat salariile bugetarilor, a crescut punctul de pensie, a crescut ajutoarele sociale, a scos de la răcoare mii de infractori ș.a.m.d. În același timp, i-a înlăturat de la conducerea PSD pe toți cei ce crâcneau sau aveau ceva de comentat la adresa lui, pentru a produce presiune și panică în rândul membrilor de partid. Apoi, și-a instalat propriii premieri, pe care i-a “decapitat”, fără să clipească, atunci când aceștia nu au mai fost de acord cu aberațiile lui. La pachet, a momit în cuibul lui parlamentarii puterii, promițându-le că îi scapă de amenințarea procurorilor DNA, apoi și-a trimis emisarii pe care i-a instalat în fruntea unor ministere “cheie”, pentru ca, în cazul în care vreunui lider din teritoriu i-ar trece prin cap să protesteze la un moment-dat, să i se tăie felia de la buget și astfel să fie lăsat fără voturile necesare câștigării următoarelor alegeri. Liviu Dragnea și-a pus, în ultimul an, România la picioare, astfel încât milioane de cetățeni îi ling astăzi mac din palmă. Restul românilor, în special cei cu profesii liberale, angajații și întreprinzătorii din mediul privat, au fost lăsați pe dinafară. Ba, mai mult, aceștia au ajuns între timp vaca de muls de Guvernului sau, dacă vreți, “ugerul” din care se hrănesc “copiii” lui Dragnea. Însă, pentru cât timp?

Bazându-mă pe faptul că nu toți cei de mai sus sunt plămădiți după chipul și asemănarea lui Dragnea, că “minciuna are picioare scurte”, dar și pe “mintea cea de pe urmă a românului”, am convingerea că toată această ipocrizie mizeriabilă se va încheia la un moment-dat. Însă cu ce costuri? Și mă mai întreb (desigur, retoric) ceva: după ce se vor termina banii de salarii, de pensii și de alte pomeni sociale, oare câți oameni urmează să fie “numărați” în Piața Universității de către televiziunile aservite PSD? Întreb, “decât”…

 

Alte articole

2 Thoughts to “De ce tac supușii lui Dragnea”

  1. Anonim

    si sa ne mai miram ca exista medici condamnati care mai practica meseria?

Leave a Comment