Minciuna, coruptie, tradare, fatarnicie, lovituri pe la spate si sub centura, aliante, mezaliante, despartiri, divorturi, acuze, biletele palmate si scoase la lumina atunci cand trebuie si asa mai departe. Asta este Romania care ne reprezinta in Europa. Mizerii ascunse cu grija de ochii Uniunii, pana la data aderarii. Acum, dupa ce am avut parte de marele moment pe care l-am sarbatorit cu atata fast si ipocrizie, putem sa dam totul pe fata, ca oricum nu mai conteaza: in istoria UE nu cred ca a existat vreo tara renegata si data afara din marea familie europeana. Poate ca, incet, incet, UE incepe sa-si dea seama cu ce cocoasa s-a pricopsit, o tara care o va trage in jos, cu toate onorurile posibile si imposibile. De fapt, abia acum e momentul sa ne gandim la toate documentele favorabile referitoare la pasii facuti in justitie, administratie publica, asistenta sociala si de protectie a copilului, transmise ca realizari pozitive in marea cursa a aderarii. Oare sunt acestea reale? Nimic nu e real in tara asta, decat ceea ce se intampla la nivel inalt. Ne-am format o democratie de suprafata, superficiala, care mascheaza cu grija toate fatarniciile celor care detin puterea in tara asta, o putere fie ea politica sau financiara. Oamenii puternici din Romania au invatat, de-a lungul timpului, ca e mai bine sa furi mult si bine, decat putin si prost. Amaratul de tigan care fura o gaina si o haleste cu fulgi cu tot, pentru ca ii plang puradeii in ograda, ia cel putin 3 ani pentru furt calificat. Procese manipulate cu grija si batute in cuie cu multa impozanta cu ciocanelul judecatorilor. Cei care au furat si au deturnat miliarde de lei sau euro stau, in schimb, bine mersi pe locurile lor vatuite si comode. Ce-si poate pune amprenta negativa mai bine pe o tara decat un scandal monstru declansat la nivele sus-puse? Poate doar coruptia si tehnicile mafiote existente si folosite de catre o parte a presei din tara. Pentru ca, in momentul in care intr-un stat chiar si cainele democratiei – cum mai este numita presa, incepe sa puta a coruptie, atunci in tara respectiva nu mai exista nici o valoare demna de luat in seama sau de urmat.
Si inca se mai spera in miliardele de euro care sa vina dinspre UE la noi. Aiurea. Ce persoana sau institutie europeana cu scaun la cap ar vira bani catre Romania, vazand ce se intampla aici? Regiunile din tara nu au personalitate juridica – problema ramasa nerezolvata chiar prin grija ministerelor, pentru ca nu cumva sa ia ele banii. Incercare a ministerelor de monopol asupra banilor europeni? Acum, cand rufele privatizarilor frauduloase in folosul uneia sau altei persoane sus puse sunt spalate public, mai spera cineva, atat din interior, cat si din exterior, la o manipulare corecta a fondurilor europene? Ne-am ras, ne-am facut harakiri in mod public. Dezonoare, repudiere publica, rusine si sperante aruncate la cos.
