Alexandru Lăpuşan
Încă de la apariţia primelor forme de organizare administrativă, oamenii şi-au delimitat spaţiul existenţial neprecupeţind nici un efort ori sacrificiu pentru a-l păstra sau a-l extinde. După cum nevoile grupului o cereau. Grupurile mici erau uşor spulberate sau asimilate de către cele mari, mai puternice. După atingerea unei dimensiuni minime (număr de membri şi evident teritoriul stăpânit) au început să se consolideze primele caracteristici ale popoarelor. Obiceiurile (cultura), limba şi teritoriul nu lipsesc din orice analiză sau descriere a unui popor. Chiar şi-n perioadele istorice când mai multe popoare erau cuprinse în cadrul unor imperii. Teritoriul a fost evidenţiat prin harti care, de la primul atlas (Gerardus Mercador 1595), au suferit modificări continue. Scopul era definit de extinderea spaţiului vital pentru: dobândirea de bogăţii naturale, creşterea numărului supuşilor, puncte geostrategice economice sau militare, etc. Mijlocul prin care erau atinse scopurile era, mai totdeauna, războiul. Modificarea graniţelor nu a însemnat neapărat dispariţia unui popor. Cultura şi limba l-au făcut să dăinuie, iar atunci când oportunităţile vremurilor i-au fost favorabile şi-a adjudecat stăpânirea teritoriului şi dreptul de a avea un loc (recunoscut) pe harta lumii. De la prima unire (mai 1600) când Mihai Viteazu se intitula „… din mila lui Dumnezeu, domn al Tării Româneşti, al Ardealului şi a toată Tara Moldovei” şi până în zilele noastre, naţia română a avut multe de pătimit. Provinciile româneşti, dependente de cele trei imperii din vecinătate, reuşesc să valorifice interesele marilor puteri ce au susţinut Turcia in Războiul Crimeii (1853-1856) şi după pacea de la Paris (1856) se realizează unirea Moldovei cu Ţara Românească (Al.I.Cuza-24.01.1859). Marea Unire se va înfăptui după primul război mondial (Carol I – 01.12.1918). Atunci apare, pe harta Europei şi a lumii, pentru prima dată harta României Mari, a României întregi! Nu peste mult hărţile se modifică din nou. În urma Dictatului de la Viena (30.08.1940) se pierde o parte din Transilvania (în favoarea Ungariei) iar după ultimatumul sovietic (26.06.1940) se pierde Basarabia şi nordul Bucovinei. După cel de-al doilea război mondial şi pacea de la Paris (1947) Transilvania revine la vatră însă ţinuturile româneşti de peste Prut sunt ţinute în continuare sub cizma rusească. După ultimul război mondial mai marii lumii au găsit alte mecanisme prin care să-şi manifeste influenţa sau chiar să modifice graniţele unor ţări. La nemţi a fost povestea cu zidul. La noi probabil va fi cu podul de flori de peste Prut. România este membra NATO (29.03.2004) şi membra a UE (01.01.2007). Moldova, cealaltă ţara românească, a fost privată de investiţiile ruseşti (care s-au inghesuit in zona Tiraspolului) tocmai pentru că se ştia că, odată şi odată, ce a mai rămas pe la străini va reveni acasă. Evenimentele istorice par a se învarti dintr-o dată cu mare viteză. La 28.11.2013 Republica Moldova semnează la Vilnius, Acordul de asociere la UE si Acordul de liber schimb. Drumul spre Europa a fost hotărât. Un alt eveniment cu o consistenţă la fel de mare este Decizia Curţii Constituţionale a Moldovei care la 05.12.2013 hotărăşte că limba română este limba oficială a statului în conformitate cu Declaraţia de Independenţă (27.08.1991). Acelaşi steag, aceeaşi limbă oficială, acelaşi popor. Cât de mare potrivire între greutatea Deciziei şi textul imnului Moldovei scris de poetul Alexei Mateevici (1888-1917): „Limba noastră-i o comoară, În adâncuri înfundată, Un şirag de piatră rară, Pe moşie revărsată.” Parcă-l aud pe Grigore Leşe: „Bucovină, rai cu flori, Unde sunt ai tăi feciori? Au fost duşi în altă ţară, Dar se-ntorc la primavară.” Va veni şi primăvara în care feciorii Bucovinei se vor întoarce, întregind ţara lor. Urarea poetul Mihai Eminescu nu avea cum să nu se împlinească: „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,…Viaţă în vecie, glorii, bucurie, Arme cu tărie, suflet românesc, Vis de vitejie, fală şi mândrie, Dulce Românie asta ţi-o doresc!
Alta eroare grosolana este si aceea ca Mercator(Nu Mercador(site de vanzari/cumparari si comemorari) cum zis-a Lapusnenul,ca asta a facut primul Atlas..
Primele încercări cartografice din această perioadă se regăsesc în lucrările lui Agrippa („Harta imperiului”), și în lucrările lui Strabo („Geographia”, cca. 19 e.n.). Tot atunci, Pomponius Mela (în lucrarea sa „Cosmographia”) reprezintă Tracia.
Cea mai mare contribuție la dezvoltarea științei cartografice ale timpurilor sale a adus-o Ptolemeu (cca. 90-168) autorul lucrării geografice cu peste 8.000 de indicații toponimice, autorul unui Atlas cu 28 de hărți realizate pe baza unei rețele cartografice riguroase și sprijinite pe puncte ale căror coordonate geografice erau cunoscute. Ptolemeu realizează aceste hărți utilizând proiecțiile cartografice.Portughezul Diego Ribeiro, elaborează o hartă (1527) considerată drept o lucrare cartografică de mare finețe pentru timpul său, hartă care cuprinde numeroase decorații (astrolab, cuadrant), texte privind regulile de navigație, precum și numeroase informații despre diverse țări. Aceasta este considerată prima hartă care alătură informații tehnice, științifice, precum și etnografice, religioase, etc.Portughezul Diego Ribeiro, elaborează o hartă (1527) considerată drept o lucrare cartografică de mare finețe pentru timpul său, hartă care cuprinde numeroase decorații (astrolab, cuadrant), texte privind regulile de navigație, precum și numeroase informații despre diverse țări. Aceasta este considerată prima hartă care alătură informații tehnice, științifice, precum și etnografice, religioase, etc. În aceeași perioadă, Alonso de Santa Cruz (1541) face primele încercări în redarea Americilor pe hartă. Alți cartografi precum Gastaldi, Zaltieri, Bertelli, Camocio, sunt angrenați în elaborarea unor valoroase Atlase geografice. În aceeași perioadă, Alonso de Santa Cruz (1541) face primele încercări în redarea Americilor pe hartă. Alți cartografi precum Gastaldi, Zaltieri, Bertelli, Camocio, sunt angrenați în elaborarea unor valoroase Atlase geografice.
Abraham Ortelius (Abraham Ortels) (n. 14 aprilie 1527 – d. 28 iunie 1598) a fost un cartograf și geograf flamand, creator al primului atlas geografic modern, intitulat Theatrum Orbis Terrarum Creatorul acestei proiecții, Gerardus Mercator, s-a născut în anul 1512. A studiat geografia, geometria și astronomia. În anul 1569 a publicat celebrul mapamond în care sunt reproduse coastele Americii Centrale, precizează continentul asiatic (inclusiv partea de SE a continentului). Mercator utilizează primul proiecția cilindrică care îi va purta numele și care stă la baza celei mai utilizate proiecții de astăzi: UTM (Universal Transversal Mercator). Lui îi datorăm proiecția loxodromică.
Asa ca nea’ Lapusneanu,mai pune manutza si pe cartea de geografie dar mai ales pe aia de istorie.
Daca Gombos stie mai multe despre Marea Unire si actorii ei decat un Lapusneanu,atunce’ nu-i de mirare ca tara-i unde este si condusa de cine apuca!
Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 24 august 1865, Sigmaringen – d. 20 iulie 1927, Sinaia), numit şi Ferdinand I Întregitorul, rege al României, membru şi preşedinte de onoare al Academiei Române din 16 martie 1890. În timpul domniei sale s-a înfăptuit Marea Unire din 1918, s-au pus bazele consolidării statului naţional unitar român şi s-au adoptat măsuri fundamentale pentru dezvoltarea ţării noastre: votul universal, reforma agrară, Constituţia din 1923.
Vai de mama ei de informatie si de cine o plateste spre a fi elaborata asa cum este!
Asa-i cand incerci sa pari altceva si mai mult decat esti!
: „Limba unora-i o comoară, În adâncuri înfundată……………..