Ce poate face bufonul, nu face regele

Revolta şi frustrarea omului de rând în faţa atitudinii senatorilor în cazul lui Dan Şova au reuşit să-i scoată, din nou, pe români în stradă, într-o atmosferă ce ne-a amintit de protestele de anul trecut, când Guvernul Ponta a făcut tot ce i-a stat în putinţă să împiedice votul din diaspora. Din nou, reţelele de socializare s-au umplut de apeluri, opinii, proteste şi, nu în puţine cazuri, de fiere revărsată din prea plinul mizeriilor pe care clasa politică rămânească ni le-a băgat pe gât în atâţia amar de ani. Trăim vremuri extrem de tulburi, în care asistăm oarecum neputincioşi la un război în care procurorii DNA încearcă să pună „caracatiţa” cu botul pe tentacule, în timp monstrul se luptă din răsputeri să îşi păstreze imunitatea. Nu însă şi integritatea morală. Ea e deja demult compromisă.
Ultima răbufnire a maselor a fost determinată de modul în care Senatul a blocat arestarea unui senator, în speţă a lui Dan Şova, dar mai ales de procedeul de încălcare a unui principiu constituţional. Deşi la cvorumul de 151 de senatori ar fi fost suficiente 76 de voturi pentru ridicarea imunităţii, preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a considerat că 79 nu sunt destule, bazându-se pe o prevedere a regulamentului instituţiei care vorbeşte de „majoritatea membrilor Senatului”, declarată neconstituţională în urmă cu 7 ani! Evident, dacă nu ar fi fost precedente contrare, poate că frustrarea şi iritarea era mai mică. Însă ştiim că nu cu mult timp în urmă, mai precis pe la mijlocul lunii februarie, sub conducerea aceluiaşi Călin Popescu Tăriceanu, plenul Senatului, cu 77 de voturi, a decis ca senatorul Ion Arion să poată fi urmărit penal. Cum aşa?! Norma, pentru unii mumă, pentru alţii ciumă. Acesta este modul în care senatorii ştiu să aplice prevederile Constituţiei. Este mai mult decât clar că, pentru a risca un asemenea circ, miza trebuia să fie imensă. Şi ea chiar este…
De ce este Dan Şova atât de important, încât Victor Ponta să îndrăznească din nou să-şi ridice lumea în cap şi să încalce Constituţia? Foarte simplu. PSD & Co. au blocat arestarea lui Şova pentru că le tremură izmenele pentru ceea ce ar urma în cazul care „bufonul” lui Ponta ar ajunge în faţa procurorilor. Făcând parte din cercul de „intimi” ai premierului, Dan Şova ar putea dea „din casă” prea multe secrete care ar putea să-l înfunde pe Ponta. Clar ca lumina zilei.
În altă ordine de idei, ce ne bucură la cazul Şova (dacă putem spune asta) este că el nu e doar un prilej de a mai închide gura noii ofensive a penalilor, dar şi de a pune presiune suplimentară pe întreaga lume politică. Aşa că, într-un mod cât se poate de hilar, unii dintre parlamentari s-au grăbit să ceară alegeri anticipate, aşa, de văzul prostimii… Oare câţi dintre cei care ocupă, astăzi, fotolii în Parlament, ar mai ajunge la Bucureşti în urma unor alegeri care ar putea avea loc în viitorul apropiat? Vă spun eu: extrem de puţini! Actuala clasă politică este atât de compromisă, încât până şi cei mai cinstiţi dintre parlamentari (scuzată să-mi fie absurditatea alăturării celor doi termeni) au toate şansele să rămână acasă, fără un strop din imunitatea care astăzi îi apără de întâlnirea cu procurorii.
Ce îmi dă însă cel mai mult de gândit, ca să nu spun că m-a dejamăgit cumplit, este reacţia întârziată, protocolară şi fâsâită a preşedintelui Klaus Iohannis. La câtă încredere s-a investit în el, măcar de faţadă, Cotroceniul ar fi trebuit să reacţioneze mult mai vehement. Sigur, între Iohannis şi Băsescu este (şi chiar este necesar să fie) o diferenţă de atitudine. Însă, în situaţii în care se suspectează încălcarea Constituţiei, cu atât mai mult fiind vorba despre Senatul României, reacţiile de genul amintit nu fac altceva decât să crească suspinicunea de complicitate a preşedintelui cu hoţii şi, inevitabil, să tensioneze şi mai mult masele. Aşa că, dacă preşedintele tot a şovăit, Laura Codruţa Kovesi, şefa DNA, a luat taurul de coarne şi a cerut Curţii Suprem al Magistraturii să sesizeze Curtea Constituţională pe această idee.
Cum spuneam, trăim vremuri tulburi, şi parcă, mai mult decât oricând, se simte nevoia unei presiuni din partea străzii. Nu credeam că voi spune asta vreodată, însă simt că este nevoie de stradă pentru ca Justiţia din România să mai aibă o şansă. Sunt prea mulţi hoţi pe metru pătrat în Palament pentru a mai crede că cineva de acolo va mai respecta Constituţia. Or, de acest lucru nu putem să ne batem joc!

2 Thoughts to “Ce poate face bufonul, nu face regele”

  1. Zălăuan

    Dacă sunt prea mulţi hoţi pe metrul pătrat în Parlamentul României, ce-ar fi să desfiinţăm acest parlament al ruşinii. Să trecem la un regim monopartid, cum au mai fost în istoria recentă a ţării, regimuri care au reuşit, în bună parte, să stârpească hoţia din România ! Justiţia nu face în această ţară decât ceea ce i se comandă. De exemplu, Marele Jaf EADS, nici nu este cercetat. De ce ? Fiindcă sunt implicaţi nu numai porci de generali şi ofiţeri MAI şi din serviciile române, dar sunt implicate persoane importante şi din partea germană !

    1. Anonim

      esti bou, daca asa gandesti !
      uite cum trebuie sa gandeasca un bou mai mare 🙂 : avem nevoie de o revolutie, in care victimele „nevinovate” sa fie doar politicienii (începând cu cei din parlament, guvern, presedentie, consilii judetene si locale, etc), o buna parte din clerici , adica majoritatea de 99% (popi/oreoti/predicatori, etc.) si marii oameni de faceri cu statul !
      asa trebuie sa ne rugam, sau poate doar o mana de talibani nebuni care sa intre la o sedinta comuna a camerelor parlamentului cu guvernul impreuna sa sa-i casapeasca pe toti, chiar si pe cwei care nu merita, ipotetic vorbind

Leave a Comment