Ce facem cu violența domestică?

Daniel Mureşan

De mai bine de 30 de ani se înfierează violența domestică. Presa și ONG-urile au susținut sute de proiecte de conștientizare și iată că rezultatele apar. Poliția raportează în Sălaj, săptămânal, astfel de cazuri. Nu știu dacă avem de-a face cu o creștere a situațiilor de acest fel, mai degrabă femeile au prins curaj și raportează. La români, fenomenul a fost prezent mereu, dar nu a fost raportat.
Așadar, se simt efectele campaniilor de informare. Dar ne lovim de o altă problemă: ce facem cu aceste cazuri? Se pun brățări de monitorizare, regulile sunt încălcate, câteodată femeia suportă repercusiuni drastice după raportare. Problema e că nu sunt suficiente servicii sociale pentru victime sau sunt doar pe hârtie. În multe cazuri, polițiștii află despre astfel de cazuri de la Medicina Legală…
În țările civilizate, intervenția polițiștilor este urmată de cea a serviciilor sociale. La noi, aproape nimeni nu merge la astfel de cazuri. Din neștiință sau din lipsă de fonduri. Tot polițiștii sun chemați a doua și a treia oară. Se transformă în asistenți sociali.
Datorită lipsei de educație și a lentorii cu care acționează Statul, prevăd în viitorul apropiat mărirea numărului de cazuri de violență domestică. Asta la pachet cu sechelele lăsate victimelor sau copiilor. Cred că Statul român ar face bine să investească în servicii sociale și să trimită asistenții sociali pe teren. Căci sănătatea nației, inclusiv cea mintală, depinde de viziune și investiții, care se vor vedea în timp.