Am constatat cu usurinta ca este ceva despre care nu se prea vorbeste in aceasta campanie electorala. Mai precis, despre capacitatea administratiei centrale si locale de a gestiona si de a duce la bun sfarsit anumite proiecte.
Am intrat deja in ultima saptamana de campanie pentru alegerile locale. Ma rog, acolo unde are loc cel de-al doilea tur de scrutin. Si, cu toate ca se fac destule sondaje de opinie, putini se hazardeaza sa faca pronosticuri. Pentru ca erorile acestora au fost atat de mari in ultima vreme, inclusiv in ceea ce priveste estimarea prezentei la vot, incat a le lua prea mult in serios inseamna sa te imbeti singur cu apa rece. Totusi, in culisele organizatiilor principalelor partide politice se avanseaza tot felul de scoruri electorale, insa ele difera atat de mult intre ele, incat par sa fie bune doar pentru imbarbatarea propriilor echipe de activisti.
Ei bine, daca in privinta rezultatelor domneste o anumita confuzie, avem totusi si cateva certitudini. Una e aceea ca asistam la cea mai costisitoare campanie electorala din 1990 incoace. Cel putin in Salaj, PDL, PNL si, oarecum, PSD bat toate recordurile in materie. Se vede de la distanta ca singurele partide care conteaza in acest moment sunt cele amintite mai inainte. La acestea se adauga, evident, partidele maghiare, in special in zonele lor traditionale. In acelasi context, remarc faptul ca ceilalti competitori sunt aproape inexistenti. Acest fenomen a fost observat la alegerile europarlamentare, care au avut loc la finele anului trecut, astfel ca este foarte probabil ca, dupa alegerile locale si, mai ales, dupa cele parlamentare din toamna, sa consemnam disparitia mai multor partide din prim planul vietii noastre politice. Unul dintre ele va fi, cu siguranta, PRM, care, sa ne aducem aminte, obtinea, cu doar 8 ani in urma, aproape un sfert din locurile din Parlament.
In aceasta campanie electorala am auzit, evident, foarte multe promisiuni, unele dintre ele chiar fantasmagorice. De exemplu, un anumit candidat la Consiliul Judetean ne promitea, in Salaj, contstructia unui aeroport. Buna idee, insa imposibil de pus in practica, fapt recunoscut de chiar cei aflati in staff-ul de campanie a competitorului respectiv. Desigur, explicatia a fost una pe masura promisiunii: Daca vrei sa-ti apropii oamenii, da-le posibilitatea sa viseze frumos. Aproape ca nu conteaza daca ceea ce le promiti se poate materializa. Un adevar trist, dar perfect viabil. Salajenii inca mai viseaza la ceea ce le promisese, la un moment-dat, Nicolae Ceausescu, si anume un aeroport. Astazi, la 19 de ani de la caderea comunismului, promisiunea ca la Zalau vor ateriza avioanele sperantei inca mai da palpitatii salajenilor. Si, de ce nu ar sta in picioare o astfel de promisiune, cand ideea unui aeroport face parte dintr-un amalgam de alte deziderate? In fond, mai adaugam o piesa la un puzzle-ul care reuneste totalitatea frustrarilor locuitorilor acestui judet. Trist, dar adevarat…
