Nu poți să nu-ți pui această întrebare când la Senat există depusă o inițiativă legislativă care obligă firmele ca hotărările adunărilor generale ale asociaților să fie legalizate de un notar sau un avocat. Această obligație, valabilă în prezent pentru societățile pe acțiuni constituite prin subscripție publică, se extinde la toate firmele cu o cifră de afaceri anuală care depășește 400.000 lei. Iată ce prevede inițiativa legislativă:
,,La art.1951 , după alin.(3), se introduc trei noi aliniate, alin.(4)-(6), cu următorul cuprins:
(4) Hotărârile adunării generale societăților cu răspundere limitată care au realizat cifră de afaceri anuală mai mare de 400.000 lei vor fi consemnate în formă scrisă și vor fi legalizate de notarul public, sau atestate de avocat, potrivit legii.
(5)Avocații și notarii publici au obligația să verifice identitatea participanților, legalitatea convocării, existența cvorumului și conformitatea hotărârii cu dispozițiile legale imperative și ale actului constitutiv.
(6) Hotărârile astfel autentificate/atestate produc efecte față de terți numai de la data înscrierii în registrul comerțului, potrivit legii.”
Așadar, firme considerate ca fiind microîntreprinderi până la 250.000 euro, multe cu unic asociat, vor fi nevoite ca ori de câte ori decid ceva prin hotărâre a adunării generale să meargă la un notar sau avocat. Asta înseamnă birocrație, cheltuială etc. Mai mult, și asociațiile nonprofit care doresc să capete personalitate juridică vor trebui să aibă actul constitutiv și statutul sub formă autentică sau atestate de către un avocat. Iată cum motivează inițiatorii acest proiect de lege:
,,Prin prezenta propunere legislativă se urmăreşte consolidarea acestor garanţii prin introducerea unor măsuri care să sporească încrederea în actele societăților, în hotărârile adunărilor generale şi în realitatea sediilor sociale.”
Atât motivarea, cât și inițiativa în sine, aduc în memoria noastră un alt demers, oarecum similar, prin care camera de comerț, un ONG în fapt, dorea ca toate societățile care depun situații financiare anuale, celebrele bilanțuri cum sunt cunoscute, să treacă pe la acest ONG pentru a obține o viză, contra-cost, evident, și numai dacă au această viză să-și poată depune situațiile la ministerul de finanțe. Pentru ce? În condițiile în care există mii de firme care nu au depus bilanț la finanțe, mergeau să ia o viză contra-cost de la acest ONG, o viză care nu spune nimic de fapt? Din fericire acel demers nu a avut sorți de izbândă! Și în acest caz, mai bine zis această inițiativă, nu folosește nimănui, eventual notarilor și avocaților, în schimb agresează și mai mult mediul de afaceri, de parcă am fi campioni la antreprenoriat! Apoi, ce înseamnă 400.000 lei pe an? Undeva la 6.600 euro/lună. Și asta peste valul de modificări fiscale care vin zilnic peste noi, peste creșteri de impozite și taxe! Chiar de asta avem nevoie? Întrebare retorică, evident! Să sperăm că și acest demers va avea aceeași finalitate ca și acela al camerei de comerț, altfel ne merităm soarta!
Alexandru Tamba
Articol publicat în cadrul parteneriatului dintre cotidianul Magazin Sălăjean şi cotidianul Curierul Naţional. www.curierulnational.ro