“Nu pot fi vremuri bune pentru cultură în plină epidemie de ură, de violență, de incultură”

– interviu cu Daniel Săuca, managerul Centrului de Cultură şi Artă al judeţului Sălaj –

– Dacă ar fi să te plasezi într-un context actual, care ar fi acela? Care e starea de fapt privind munca ta de manager al Centrului de Cultură și Artă al județului Sălaj?
Daniel Săuca:
Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj nu e o instituție ușoară. Și nici munca de manager nu e floare la ureche, chiar dacă unii mai cred asta. Nu mă plâng, constat doar, și mă mir uneori, că am rămas pe baricade, chiar dacă vremurile nu sunt bune pentru cultură. Eu nu înțeleg prin cultură divertismentul sau numai petrecerea timpului așa-zis liber. Destul de probabil, divertismentul va fi blestemul culturii. Și în Sălaj. Nu prea se mai practică seriozitatea, meditația, interogația. Tot mai mulți români, din păcate, iau totul de-a gata. Și cred că astfel participă la acte de cultură. În mall-uri, de pildă. Și apoi nu pot să uit și de întâmplări penibile, pe aici, prin județul nostru, când analfabeți scriau despre… cultură. Și erau crezuți… Nu vreau să teoretizez inutil, dar vremurile nu pot fi bune pentru cultură în lipsa așezării valorilor, a argumentelor, a polemicilor cordiale, a deschiderilor spirituale. Nu pot fi vremuri bune pentru cultură în plină epidemie de ură, de violență, de incultură. Într-o harababură generalizată și din perspectiva legislației din domeniu. Refuz să cred că personajele care înjură sau folosesc un limbaj mai „colorat” pe facebook-uri ori forumuri sunt consumatori de cultură. Și apoi, ce mai înseamnă azi cultura? Unde se manifestă? Doar prin spectacole? Sunt multe întrebări. Poate cu alt prilej voi detalia.
– S-a discutat mult despre mutarea sediului Centrului. Vechiul sediu era perfect pentru o instituție de cultură. Cum vezi activitatea voastră în noile sedii?
D.S.:
Ne vom descurca. Fără însă să putem face, de exemplu, expoziții serioase, așa cum se întâmpla în vechiul sediu. Suntem obligați, să zic așa, să ne descurcăm, dacă vrem să ducem mai departe povestea Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj. Va fi greu, dar nu imposibil. Am încredere în colegii mei și în cei care ne-au sprijinit și ne vor sprijini în continuare.

– Care e responsabilitatea pe care o ai ca manager al Centrului față de ce se întâmplă acum în zona culturală a județului, față de spectacole, de spectator, de oamenii care sunt consumatori de cultură?
D.S.: Activitatea CCAJS e complexă și nu vizează doar organizarea de evenimente, așa cum încă mai cred unii. Școala Populară de Arte și Meserii e o unitate de învățământ, unde copiii învață. Să cânte ori să danseze. Astăzi avem peste 400 de cursanți la Școala Populară, secție a CCAJS. Instituție care înseamnă și revista și editura „Caiete Silvane”, compartiment unde se „produc” cărți ale autorilor sălăjeni și revista amintită, publicație ce zilele trecute a împlinit 15 ani de existență. Și nu oricum. CCAJS înseamnă și Ansamblul folcloric „Meseșul” a cărui misiune e în primul rând păstrarea nealterată a folclorului sălăjean. CCJAS înseamnă și conservarea și promovarea culturii tradiționale, chiar dacă, din păcate, mulți sălăjeni nu mai cred în valorile satului românesc. CCAJS înseamnă și finanțarea multor proiecte și acțiuni culturale în județ și în afara lui, și zeci de parteneriate, cu școli, cu instituții publice și ong-uri. Dacă vorbim de spectacole, miza e Zalăul, unde este înghesuită mai toată activitatea culturală. Evident, ne pasă și de ceea ce se întâmplă cultural în municipiu. În limita competențelor ce ne sunt date de legislație. Nu putem răspunde de ceea ce fac alții.

– Mie mi se pare că sunt multe instituții de cultură în județ care fac același lucru. Nu există o specializare pe domenii. Oare este o lipsă de coordonare?
D.S.: Dacă le numărăm, nu sunt multe. Problema e și ceea ce spui: lipsa de coordonare. Văd și eu, amuzat, că, de exemplu, de teatru se ocupă toată lumea. Până în prezent, orice încercare de coordonare a activității culturale în Zalău a eșuat. Se dau lupte grele… Eu am fost și rămân deschis dialogului instituțional. Chiar dacă îmi greu să afirm că vom ajunge degrabă la un „consens” cu unii sau cu alții. Oricum, nu mai vreau public să mă angajez în nicio dispută cu colegii din alte instituții de cultură. Mi-au ajuns „duelurile” nu tocmai vechi…

– În momentul de față cred că activitatea ta se concentrează doar pe Centru. Ce mai scrie scriitorul Daniel Săuca?
D.S.: Da, în mare parte. Totuși, mai scriu. Nu prea des, ce-i drept. Dar, nu am fost niciodată un scriitor foarte „productiv”. Evident, am destule șantiere deschise. E încă mult moloz, dar sper, printre altele, că nu peste mult timp voi reuși să tipăresc cartea „Leprozar”, o lucrare care va combina eseul și jurnalul cu poezia. Pe de altă parte, am fost bucuros zilele trecute că principala revistă literară din țară, „România literară”, mi-a publicat un poem. E un semn că mai contează ceea ce scriu literar. Ca să nu fiu așa de modest, cum mă acuză unii că sunt…

A consemnat Daniel Mureşan

Alte articole

6 Thoughts to ““Nu pot fi vremuri bune pentru cultură în plină epidemie de ură, de violență, de incultură””

  1. Prof. Marin ȘTEFAN

    Bun interviu! Da, unul concludent despre „starea” actuală a Centrului de Cultură și Artă al județului Sălaj. Fără alte cuvinte, cred că se pot depăși aceste vremuri cam nepotrivite pentru cultură. Domnule Daniel Săuca, felicitări pentru „apariția” în paginile revistei România literară și, desigur, pentru frumoasa „cartea de vizită”! S-auzim de bine! Marin ȘTEFAN

  2. Anonim

    „analfabeți scriau despre… cultură” adica ziaristii sustinuti de psd si ionel ciunt sunt analfabeti? farcas, szekely, olaru, schlachter

  3. Prof. Marin ȘTEFAN

    Pentru domnul Anonim, 9 martie 2020 at 15:19. Este punctul dumneavoastră de vedere, chiar dacă nu aveți… nume și prenume! DA, pentru „analfabeți scriau despre … cultură”. NU, pentru Farcaș, Szekely, Olaru, Schlachter, care nu sunt nominalizați de domnul Daniel Săuca. În plus, dumneavoastră îi subapreciați, scriindu-le numele cu majuscule mici (?!). Așadar,… O zi frumoasă, când îi sărbătorim pe Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia! Cu gustoșii mucenici, merge cumva, dar atenție la cele … 40 de pahare cu vin! NOROC! Marin ȘTEFAN

    1. Anonim

      „majuscule mici” = oximoron sau contradictio in adiecto.

  4. Prof. Marin ȘTEFAN

    Pentru Anonim, 9 martie 2020 at. 17:26. Da, așa este… Mulțumesc și, totodată, felicitări pentru observare! Din grabă și neatenție, nu din neștiință, am scris „majuscule mici”. Mă gândeam la litere mici. Se observă acest lucru din exprimare, e vorba de nume, care sunt scrise cu litere mici. În foarte multe articole de-ale mele am scris numele proprii cu majuscule, adică cu litere mari, capitale. Chiar și alte cuvinte, pentru a le „arăta” importanța. Drept exemplu, numele meu l-am scris cu majuscule! O seară bună, așa cum vă place! Marin ȘTEFAN

  5. Anonim

    Ioan Deneș, electrician din stația CFR Beclean ajuns senator și ministru: „silva-silvaie”, „cultura-culturaie”.

Leave a Comment