Gânduri botezate şi cântecele vârstelor (VI)

MOTTO: „Mai multe din prezentele gânduri şi cântece ale vârstelor sunt reflecţii despre acestea, alese din arhiva lor.“ (Autorul)

• Un aspect nevandabil – vârsta omenească.
• Singura vârstă care nu le presupune neaparat pe toate celelalte anterioare este senectutea.
• „Tinerețea este timpul de-a învăța înțelepciunea, bătrânețea e timpul de a o aplica.” (Jean Jaques Rousseau, 1712-1778, filozof, scriitor elvețian)
• „O persoană matură este o persoană care poate să fie fericită cu ea însăși.” (OSHO, lider indian religios)
• Copilăria – vârsta creșterii biologice a omului; tinerețea – vârsta însușirii înțelepciuni, a creșterii spirituale; maturitatea – vârsta aplicării a ceea ce ai învățat până atunci; bătrânețea – vârsta când le regreți pe celelalte și te pregătești să pui punctul final.
• A citi gândurile cuiva e similar cu a pătrunde în arhiva intimă a spiritului acestuia.
• Un om fără gânduri, nu va fi niciodată unul dilematic.
• Cine are în cap un curcubeu de gânduri, acela este un om bogat.
• Cântecele vârstelor sunt imnurile trecerii noastre prin viață, iar al bătâneții este o simfonie finală.
• Poți fi autorul cântecului vârstei tale dacă ți-o cunoști și-o recunoști. Oricum, ești interpretul ei, chiar dacă, muzical, ești afon.
• Când există contrast între ce gândești și ce faci, este o dovadă că ai gânduri împrumutate, semn al deficitului de personalitate.
• Ce scrie pe cartea de vizită a vârstelor: COPILĂRIA – „Bine te-am găsit, viață!”; ADOLESCENȚA – „Oprește-te timpule, că eștiI prea frumos!”; MATURITATEA – „În sfârșit, am ajuns la mine însumi!”; BĂTRÂNEȚEA – „La ce mi-au folosit celelalte  vârste, dacă eu trebuie să le  pun capăt!”.
• Gândurile tainice sunt de unică folosință.
• Gândurile efemere sunt ca norii care nu aduc ploaia.
• Ce-i dilema? E atunci când îl pui pe om pe gânduri și el nu știe pe care să-l aleagă.
• Ce bucurii exprimă cântecele vieții? COPILĂRIA – bucuria de a fi și de a te juca de-a viața; ADOLESCENȚA – bucuria de a iubi și de a fi iubit; MATURITATEA – bucuria de a merge pe picioare proprii; BĂTÂNEȚEA – bucuria de a te simți alergător de cursă lungă/un maratonist al vârstelor.
• Ce pierde omul in mod ireversibil? Timpul trecut; părinții decedați; cuvântul de onoare; etapele anterioare din viața sa; ocaziile ratate; gândurile nespuse la timp; ce n-a avut niciodată; iluziile rămase in fașă; trăsăturile moral-spirituale oferite de timp; prietenii dispăruți inainte de vreme…
• PASTILA DE LIMBĂ : „ Mă simt cu musca pe căciulă – simt că am făcut ceva rău”; „Gura păcătosului adevăr grăiește – când cineva se dă de gol prin ce spune”; „A avut gura aurită – este cel/cea care a spus ceva bun care s-a adeverit.”
• O enigmă – prin ce formă de comunicare se înțelegeau ADAM și EVA? Dacă prin limbajul verbal, atunci înseamnă că ei l-au inventat. Cei mai mulți sunt de părere că lor le era suficient limbajul trupului.
• Un exercițiu de admirație: „Limba română are virtuți complete, adică poate fi vehicol a tot ce se întâmplă spiritual în om… Limba română are toate premisele pentru a deveni limbă universală… ” (PETRE ȚUȚEA, 1902 – 1991, eseist, filozof, publicist)
• Un dicton latin nemuritor: ,, MEMENTO VIVERE – AMINTEȘTEȚI SĂ TRĂIEȘTI ! ”

profesor Octavian Guţu, 

Șimleu Silvaniei