Prea saraci pentru avioane ieftine

Freamata iar lumea politica si e agitatie cata frunza si iarba in jurul a doua subiecte: unul facut si unul contrafacut, unul cu avioane second-hand, luate de Romania de la americani, si unul cu arestarea parlamentarului Voicu, atat de uns cu toate alifiile incat nici Ariel si nici Fairy nu pot scapa de pete. Avioanele pe care Guvernul vrea sa le aduca in flota tarii tocmai de la Brother Sam sunt vechi, dar scumpe. Sunt la mana a doua, dar multe. Sunt luate fara licitatie, dar pe ochi frumosi. Suntem…

Mai mult...

Diavolul de langa noi

Trebuie sa marturisesc ca stirile de la ora 5, dupa ce iti ofera o portie serioasa de decrepitudine, pana la urma, pot sa te si inspire. Acest gen de stiri, dincolo de a-ti crea o senzatie de sila, iti arata viata asa cum e, si nu cum am vrea sa o vedem noi. Majoriatea actiunilor se desfasoara la sat, acolo unde, cica, s-a nascut vesnicia. Ruralul Romaniei, facut praf si pulbere de saracia care bantuie pe ulitele satelor, incepe sa colcaie de tot mai multi monstri. Si aici ma refer…

Mai mult...

Batjocura la drumul mare

Asigurare obligatorie auto. Taxa de drum. Accize la carburanti. Impozit auto. Toate pe spinarea proprietarilor de masini, ca vor sau nu sa plateasca. In mod normal, contribuabilul ar trebui sa beneficieze de ceva in schimbul banilor pe care ii scoate din buzunar. Spre revolta soferilor, cadoul primit este bataie de joc si nimic altceva. Drumurile pe care suntem nevoiti sa circulam arata precum in urma unor bombardamente, constituind veritabile pericole. Suntem patria fara drumuri, desi la capitolul jecmaneala, statul roman nu are nicio ezitare. Soferul este taxat pentru orice intarziere…

Mai mult...

Bravo? Felicitari? Lasa ca stim noi

De la o vreme, constat ca nu se mai poarta aproape deloc gesturile firesti, normale. De pilda, sa recunosti cand un om face un lucru bun si sa-i transmiti felicitari. Sau, si daca nu ii transmiti felicitari, cel putin sa accepti acest lucru si sa nu-i bagi strambe. Pentru alte lucruri care, poate, nu au iesit la fel de bine. Am ajuns, pare-se, la un individualism feroce, fara urme sesizabile de invataturi crestine, spirituale. Multi, prea multi nu se mai pot bucura de lucrurile bune facute de semenii lor. Au…

Mai mult...

Unde dai bani publici si unde crapa

Este greu sa imparti un buget de criza, sa il dramuiesti sa ajunga macar cate putin pe toate feliutele, nimic mai adevarat. Doar ca la fel de adevarat este ca talgerele financiare, in Romania, nu ajung niciodata sa fie in echilibru. Sumele se acorda pe preferinte si pe ochi frumosi, iar ministerul condus de Elena Udrea este exemplul cel mai bun in acest sens. Intr-adevar, promovarea turismului este importanta pentru o tara care vrea si are nevoie ca prin acest mod sa atraga bani in visteria tarii. La fel de…

Mai mult...

Belele de lux

Scriam in ianuarie despre regii asfaltului, despre cati sunt si cat se imbatoseaza pentru a iesi in evidenta de indata ce si-au scos masinile pe asfalt. E o intrecere in a etala talente si fumuri de nu-i adevarat si mai ales de a etala cai putere. Ziceam la inceputul anului ca acesti regi ai vitezei, pierduti in sclifoseli si grandomanie sunt piaza rea a celorlalti actori din trafic si ca nu va trece mult pana cand iar vom auzi cum un alt ins de bani gata, pierdut in joaca de-a…

Mai mult...

Dor de Traian Basescu

Una dintre problemele care, in ultima perioada, imi bantuie existenta este legata de disparitia publica a presedintelui Traian Basesescu. Cu exceptia catorva stiri banale, in care parea ca viziteaza Japonia, presedintele pare sa fi intrat, de ceva vreme, in pamant. Desigur, la figurat. Da, cat se poate de sincer, am inceput sa fiu chiar ingrijorat. Oricat am butonat telecomanda de la televizor, nu am putut decat sa constat ca televiziunile de stiri ale mogulilor se aflau intr-o mare pana de idei. In afara ciutacilor, ciuvicilor, madalinilor si-a gadestilor, care si…

Mai mult...

Un` te duci tu, mielule?

Acum un an, pe vremea asta, aveam cu totii speranta ca Pastele 2010 ne va prinde altfel: cu criza la timpul trecut, cu mai putini someri, cu mai multi bani in buzunare, cu preturi adaptate puterii de cumparare a romanului. Spre disperarea celor multi, lucrurile nu s-au schimbat. Poate doar in rau, ca vesti bune nu ne amintim de cand nu am primit. Toata ziua auzim despre noi disponibilizari, despre fabrici inchise, despre bani insuficienti la bugetul statului pentru plata pensionarilor si a somerilor, despre zeci de mii de romani…

Mai mult...

Coliba unchiului Ion

Am trait sa o vedem si pe asta: un roman mort de prea mult lucru, mort din cauza orelor suplimentare si a stresului provocat de prea multe griji si sarcini. Situatia este strigatoare la cer si, dincolo de intensele dezbateri pe care le-au afisat posturile de televiziune centrale, ramane o drama seaca, rece. In centrul ei sta personajul clasic al mamei care ar face orice ca sa aduca un ban in casa si sa isi sustina financiar familia. Pentru acest tip de mama (zic tip intrucat societatea romaneasca ne-a ascos…

Mai mult...

Pe cale de disparitie

Fara sa fim constienti prea mult, avem un mare deficit in ceea ce priveste intretinerea cultului artelor in Romania. Avem muzee, avem galerii de arta, avem puncte muzeale si conace impresionante din perspectiva potentialului turistic, dar care nu sunt puse in valoare cum trebuie. Situatia priveste atat muzeele mici, pierdute prin colturi de orase de provincie, cat si muzeele si galeriile nationale din capitala. Spre exemplu, ghidul turistic

Mai mult...

Soarta inecatului

De cand ne-a lovit nenorocita asta de criza, descoperim la toate buletinele de stiri ca la noi e cel mai rau. Astfel, romanii prefera sa plece incotro vad cu ochii, doar sa gaseasca ceva de lucru. Mai grav e ca pana si cei care ingroasa randurile somerilor pe meleaguri straine nici nu vor sa auda de o eventuala intoarcere acasa. Si-apoi, ca sa fim cinstiti pana la capat, pentru ce sa se intoarca? Pentru sase milioane si jumatate? Aceasta este masura saraciei, cu care romanii someri s-au obisnuit deja. De…

Mai mult...

Privilegiatii crizei

Daca in 2009, angajatii statului au fost protejati in fata crizei, ocoliti de disponibilizari, anul acesta, de voie, de nevoie, sunt nevoiti sa guste si ei din amaraciunea recesiunii. Nici de aceasta data, insa, statul nu se dezminte. Isi face curatenie in ograda, dar isi protejeaza fostii salariati. Spre exemplu, de la Caile Ferate Romane s-a stabilit ca vor fi dati afara circa 10.000 de oameni. Nu oricum, insa, pentru ca fiecare disponibilizat se va alege cu cel mult 15 salarii compensatorii, in valoare totala de maxim 20.000 de lei.…

Mai mult...