Ne plangem de doi ani de efectele crizei si nascocim tot felul de modalitati de a strange surubul. Taiem din salariile functionarilor, ale profesorilor, medicilor, din pensiile batranilor, din alocatiile copiilor sau indemnizatiile persoanelor cu handicap. Oprim fondurile promise pentru lucrari de infrastructura incepute si-i taxam pe primari ca, tot ei, au datorii. Aducem tara in disperare, trambitand ca nu sunt bani. Dar, inventivi, cum suntem noi romanii, gasim resurse si-n piatra seaca. Anul trecut s-au cheltuit sume uriase pentru tot felul de obiecte prea putin necesare. Si asta, dupa ce Guvernul a ordonat sa nu se mai iroseasca fonduri pentru mobilier, autovehicule si alte maruntisuri inutile.
Este vorba de institutii si companii de stat, care au cumparat, in 2010 masini, aparate de aer conditionat, laptopuri, mobilier, telefoane mobile si servicii telecom in valoare de 175 milioane euro, peste nivelul din 2009. S-au cheltuit: aproape patru milioane de lei pentru cumpararea de hartie xerox, pixuri, dosare, plicuri, bibliorafturi, cartuse toner, CD-uri, apa minerala; 34,8 milioane de euro pentru autovehicule si motociclete; 7,1 milioane de euro pentru cinci salupe fluviale de patrulare. Tot in institutii publice s-au achizitionat echipamente de comunicatii, laptopuri, servere, instalatii de aer conditionat, piese de mobilier, imprimante laser, telefoane mobile, apa minerala si consumabile de birou in suma totala echivalenta cu 110 milioane euro, la care se poate adauga peste 6 milioane de euro consumate de ministere, agentii si diferite organisme nationale pentru servicii de telefonie publica si transmisie de date. Dintre ciudateniile bugetate de administratiile locale, taman pe timp de criza, pot fi mentionate lumanarile de la Administratia Domeniului Public Ploiesti, care au costat 150.000 de lei, sau laxativele (!) si medicamentele cumparate de Serviciul de Informatii Externe, in valoare de 87.278 de lei ori sosetele cumparate cu 29.162 de Romsilva pentru personalul silvic de teren, dar si de birou.
Cei care au zvarlit in vant toti acesti bani, cu siguranta, ar sustine ca obiectele achizitionate le-au fost de trebuinta. Sau ar motiva ca unele sume necheltuite ar fi fost returnate la stat si au actionat ca atare pentru a nu pierde banii. Dar domniile lor au uitat ca banii nu s-ar fi pierdut la vistieria nationala. Ca din sumele stranse la bugetul de stat, la care contribuie tot saracul ce umbla cu sosetele rupte-n calcai, s-ar fi putut cumpara lucruri mult mai necesare, importante si utile si nu ar fi trebuit sa se ajunga la diminuari salariale si ale pensiilor. Ne intrebam, de ce, dupa atatia ani, ne limitam doar la a semnala astfel de fapte si atitudini, fara a face nimic. Unde sunt cei platiti din banii nostri, care ar trebui sa-i ia la rost pe risipitorii ce cheltuie fara cap banii tarii, ai pensionarilor si ai copiilor? Probabil ca le sunt partasi, de vreme ce de atata vreme fac urechea suta si inchid, cu nesimtire, ochii la risipa din jur.