Dupa indelungi framantari, cei patru candidati grei pentru sefia PSD s-au asezat cuminti in bloc-starturi, insa fiecare si-a ales o linie de start imaginara sau, ma rog, una conturata de pozitia pe care o ocupa in partid. Cert este ca Mircea Geoana, Cristian Diaconescu, Adrian Nastase si Miron Mitrea mai au la dispozitie nu foarte multe zile pentru a-si asigura victoria.
In mod cert, PSD are in acest moment o imensa nevoie de reforma, exact ceea ce niciunul dintre candidati nu poate si nici nu vrea sa ofere. Social-democratii sunt pusi in situatia lamentabila de a alege intre cateva figuri, fie uzate si compromise, unele chiar cu potential penal, fie slabe, ce nu pot reforma partidul nici in o mie de vieti. In fapt, baronii nu vor reforma, ci doar putere. Iar puterea inseamna revenirea la guvernare, dar si influenta personala in partid.
Miron Mitrea pare a fi indezirabil. Cel putin asta este impresia pe care mi-au lasat-o pesedistii, imediat dupa ce Adrian Nastase si-a anuntat candidatura. De altfel, este foarte putin probabil ca Mitrea sa isi mentina candidatura pana la alegeri. Astfel ca refacerea tandemului cu Cristian Diaconescu este o solutie mai mult decat probabila.
Mircea Geoana nu prea are vreo oferta de revenire la putere, asa ca mai marele prostanac va fi sanctionat de catre toti cei pe care i-a dezamagit si, credeti-ma, sunt destul de multi.
Pe de alta parte, Geoana nu pare nici apt sa castige vreun scrutin dupa ce le-a pierdut pe ultimele sapte, dar nici vreo cale deschisa catre PDL si, mai ales, catre Traian Basescu nu pare sa aiba.
Cristian Diaconescu ar putea fi o cale de mijloc, incerta ce-i drept. Acesta are o relatie destul de buna cu Traian Basescu si cu PDL, dar pretinde ca PSD nu mai trebuie sa fie o solutie de rezerva. Si, pentru moralul pesedistilor, acest gen de atitudine pare sa aiba anumiti sorti de izbanda. La viitoarele alegeri, Cristian Diaconescu, personaj care nu a batucit culoarele la DNA sau ANI, ar putea fi capital de imagine valoros pentru partid. Ce ii lipseste insa lui Diaconescu este acea carisma de lider, el neputand fi niciodata o locomotiva pentru PSD. Din acest punct de vedere, fostul ministru de Interne face casa buna cu Mircea Geoana.
Nu acelasi lucru se poate spune despre Adrian Nastase. Bombonel nu este vazut tocmai bine datorita felului in care a condus partidul pana in 2005. Chiar daca este un lider puternic si inteligent, excesul sau de autoritate pare sa nu fie pe placul tuturor celor dezamagiti de experimentul penibil numit Geoana. Cu toate acestea, fostul premier isi doreste razbunarea, astfel ca, si din acest punct de vedere, are un atu in fata contracandidatilor sai.
Pana la urma, PSD va ramane la fel de departe de puterea pe care si-o doreste daca nu va reusi sa scape de unele elemente din interior, care ii invenineaza imaginea si asa destul de alterata. Fara o reforma, macar aparenta, PSD va continua sa ofere aceleasi figuri perimate, de care oamenii s-au saturat. Stare de fapt de pe urma careia a profitat, nu cu mult timp in urma, si Traian Basescu. Iar asta doare a dracului de tare! Nu-i asa?