Ca un facut, parca soarta noastra e blestemata si trebuie sa ne trezim in fiecare an cu zapada peste noi, ca sa stim, domnule, ca trebuie sa ne pregatim pentru deszapezire. Altfel, chiar nu am sti ca iarna nu-i ca vara si ca, dupa septembrie, e cazul sa avem pregatite si utilajele si cantitatile de material antiderapant. De altfel, asa suntem noi. Radem si ne dam coate cand auzim de povestea cu patitul care si-a facut sanie vara si iarna car, ca apoi sa dam din colt in colt cand vine ninsoarea de sus si ne potopeste drumurile. Noi in plop si ninsoare in aer. Nu tu utilaje, nu tu sare si nisip, dar bine ca licitatiile pentru serviciile de deszapezire sunt demarate. Ce daca sunt demarate doar de doua, trei zile si ca totul ar putea dura pana in decembrie? Ce daca riscam sa ne prinda Craciunul si Anul Nou in aceeasi stare de ameteala in care am cazut marti, cand ne-am pomenit ninsi de sus pana jos? Nu-i nimic, trece si iarna asta, iar la anul vom vedea ce-a mai fi. Probabil ca asta isi soptesc autoritatile noastre, privind ninsoarea de la fereastra biroului. Si drept e ca altul e peisajul cand il vezi din caldura si nu din varful dealului unde ti-a ramas blocata masina din cauza ca drumul e alb ca in poveste si niciun utilaj nu se arata pentru a indeparta omatul de pe carosabil. Mai ca-ti vine sa te crezi in plina poezie cosbuciana, daca sirul de masini oprite in taficul blocat nu s-ar intinde pe sute de metri si daca nu ai sti ca totul putea fi rezolvat daca era un cap care sa vada de picioare (ma rog, de roti).
Dar nu, la noi lucrurile se fac cu incetinitorul si probabil dupa calendarul babesc. E abia octombrie, zapada mai poate sa astepte, ca doar nu castiga nimic daca vine de pe acum. Sa nu ne grabim, sa chibzuim ce firma alegem, sa cugetam atent si daca analizam indelung situatia (indeluuung, nu-i asa?) poate vine primavara si nu mai avem nevoie de deszapezire. Asa ca mai bine mai stam, mai gasim putintica rabdare, mai privim o data pe geam si uite-acus vine, vine primavara!