# Zalăul e un oraș imprevizibil. Nu mă îndoiesc că aș fi singura persoană care crede asta. Și cum orașul e plin de femei sărmane, acestea apelează la mila trecătorilor. Cu tot felul de scuze, ba pentru lapte praf, ba pentru mâncare, una dintre ele a apelat la sprijinul unui tânăr. Acesta, fără nicio reținere, îi întinde o bancnotă de 5 lei. Nici că tânăra a mimat vreun gest de recunoștință, căci i-a cerut mai mult. Nu una, nu două, ci un șir nesfârșit de rugăminți pentru o sumă mai mare de bani. Într-un final, bărbatul îi întinde 100 de lei… Cu ochii mari, îi ia și fuge. Nu mică mi-a fost mirarea, întrucât gestul său a fost unul de-a dreptul onorabil, din dorința de a face bine și de a oferi ajutor necondiționat unei persoane aflate la nevoie. La scurtă vreme însă, o văd pe aceeași stimabilă, pitită undeva după niște clădiri, fumând în voie „ca turcii”, cum spune o vorbă din popor.
* A se considera pamflet.
Orice asemănare cu personaje reale este pur întâmplătoare!
Zvonăraşul de serviciu
Pe cerșetorii ăia de piață nu îi fugărește nimeni?
Sunt în stare să se urce pe tine să le dai bani de pită?