Rezultatele de la Evaluarea Națională ne oferă un motiv real de optimism. Datele oficiale arată că peste 83% dintre elevii de clasa a VIII-a au obținut medii peste 5, reprezentând cea mai mare rată de succes din ultimii ani. Notele reflectă în mod cert eforturile elevilor și profesorilor. Cu toate acestea, în spatele cifrelor se ascunde o realitate greu de ignorat, și anume abandonul școlar. Rata de promovare la examene îi are în prim-plan doar pe cei care au frecventat cei opt ani de școală, dar trebuie să ținem seamă de faptul că un număr ridicat de elevi au ales să renunțe la școală. România are în continuare cea mai mare rată de abandon la nivel european. În urmă cu doi ani, un copil din șase părăsea sistemul de învățământ. Practic, succesul învățământului românesc este unul parțial. Realitatea este aceea că educația în România îi scoate la lumină doar pe cei cu rezultate, implicit bătălia pentru un loc bun la liceu, în detrimentul celor mai puțin norocoși, care au ales să dezerteze. Motivele sunt destul de bine cunoscute, precum problemele sociale sau economice, iar mulți copii nu ajung nici măcar în etapa de a se prezenta la probele Evaluării Naționale. O altă problemă a sistemului o reprezintă diferența tot mai evidentă dintre mediile de rezidență. În majoritatea cazurilor, rezultatele bune sunt obținute în urban, iar școala din rural suferă numeroase deficiențe, atât prin lipsa de personal, dar și prin nivelul ceva mai scăzut de trai în multe zone.
Fără îndoială, reușita elevilor reprezintă un adevărat motiv de bucurie, însă actorii responsabili de evoluția tinerelor generații au datoria de a diminua acest fenomen. Performanța reală în școli nu ar trebui măsurată doar prin cataloage pline de note de 10, ci și prin reușite privind integrarea și menținerea în mod eficient a tuturor copiilor pentru a putea deprinde noțiunile necesare și de a-și clădi un viitor. De încercat se încearcă, iar proiecte importante, precum masa caldă, au fost implementate, dar e nevoie de ceva mai mult. Ceea ce este ironic însă este faptul că educația a fost lovită din plin de măsurile economice recent puse în discuție, dar sperăm că nu vor afecta și mai mult deja actualele deficiențe ale sistemului.
La nivel național, numeroși copii care au început clasa pregătitoare nu ajung să susțină Evaluarea Națională, iar în timp, tot mai mulți nici nu mai susțin examenul maturității. Iar efectele acestei probleme vor fi resimțite peste ceva ani. Decidenții ar trebui să aibă obligația morală de a transforma școala într-un mediu atractiv pentru toate clasele sociale, de a încuraja parcurgerea orelor și activităților, dar și de a-i stimula pe cei mai puțini norocoși spre a-și scoate la lumină calitățile spre a reuși. Astfel, până când accesul la educație nu va fi unul mai larg, datele frumoase ne vor mai aduce motive de speranță.