Daniel Săuca
Câteva gânduri, rânduri după votul de duminică, scrise și de alții (le reiau aici, evident, pentru că sunt de acord cu ele). Suveranismul de tip românesc a luat proporții întreținut de PSD, PNL, biserici, diverși influenceri (nu puțini oameni de cultură) și nu neapărat doar din cauza unor guru „neodaci”. Există, cu certitudine, în rândul multor români o structură conservatoare, naționalistă, curent care se va dezvolta și în ipoteza că vor apărea lideri mai școliți și mai puțin agresivi. Din analiza voturilor date în diaspora vest-europeană reiese că Simion a fost preferat de clasa muncitoare, ceea ce e de așteptat să se fi întâmplat și în țară (plus pensionari și nu numai). De partea cealaltă, mulți români l-au votat pe Nicușor Dan nu pentru că era un candidat bun, ci pentru că au fost speriați de alternativa toxică, agresivă Simion și de consecințele deraierii drumului european al României. Eu aș fi, așadar, mai reținut în privința laudelor la adresa lui N. Dan. S-a scris și despre gafele ce ar fi fost făcute de candidatul AUR (povestea concedierii a 500.000 de bugetari; încercarea de a trece peste liderii UDMR, ceea ce a condus la votul masiv dat de maghiari pentru ND; lipsa de la aproape toate dezbaterile din campania pentru turul al doilea etc.), dar e posibil ca orice candidat proeuropean care ar fi intrat în finală să-l bată pe GS. De acord: marile centre urbane au votat masiv pentru Nicușor Dan, un semn și pentru viitor. Dar, în fine, să nu ne facem iluzii: România nu s-a schimbat după scrutinul prezidențial. În continuare, tinerii vor să plece din țară, avem probleme grave legate de educație și cultură, probleme sociale, economice și câte altele. Nu ne vom plictisi, cu siguranță. Să zicem și noi o concluzie: după votul din 18 mai rămâne speranța în democrație!