Cantina socială: “fericirea” nevoiașilor din Zalău trece prin stomac

Cantina socială Zalău nu este doar o sală în care se împarte mâncare caldă, ci un loc al marilor tristeţi şi o şansă, la propriu, de a nu muri de foame, pentru zălăuanii loviţi de soartă. În această categorie nu intră, așa cum mulți cred, leneșii, șmecherii ori cei care știu să se “orienteze”. Sunt câteva zeci de oameni ajunși într-o situație financiară, implicit socială cu adevărat dramatică, de multe ori independent de voința ori faptele lor.

Deși mulți cred că o masă caldă zilinc oferită prin bani de la bugetul local se cuvine chiar oricui, nu este așa. Printr-o inițiativă a primarului Ionel Ciunt, aprobată anul trecut în Consiliul Local, cantina socială Zalău nu mai hrănește leneșii apți de muncă care vor să mănânce consistent pe banii noștri, fără să ridice o hârtie de pe jos. Dacă în trecut, printre cei care întindeau mâna se găseau și oameni sănătoși, chiar tineri, apți de muncă, astăzi acest lucru nu mai este posibil. De aceea, din cele 150 de locuri, doar 60 sunt în prezent ocupate. Cantina socială este, dincolo de locul în care hrana cea de toate zilele este și consistentă, și gustoasă, un ciudat amestec de tristeţe cu bucurie, de zâmbet cu lacrimă, de amar cu dulce pe care îl gustă zălăuanii care o duc foarte greu, prin două porţii de mâncare caldă și pachete cu hrană rece care pe care le găsesc zilnic aici.

“Mâncarea e bună, oamenilor le place. Totul este proaspăt și preparat așa cum trebuie preparată o mâncare în orice unitate de alimentație publică. Cred că doar atunci când ajungi aşa, să te bucuri de o bucată de carne, un orez cu legume sau un blid cu supă, preţuieşti mai mult masa de zi cu zi și acest ajutor. Pentru unii este nimic, pentru mulţi dintre cei de lângă noi este supravieţuirea”, ne-a spus șeful cantinei.

 Cine poate beneficia de ajutorul alimentar al Primăriei

O femeie ajunsă la vârsta a treia vine de peste doi ani la cantină şi este foarte mulţumită de mâncarea pe care o primeşte. “Eu am lucrat la școală, să ştiţi. Copil nu mai am, am avut unul şi l-am pierdut în accident. Bărbat nu mai am de 25 de ani. Nu aș putea să îmi permit zi de zi să gătesc cu carne, nu am această posibilitate. Aţi gustat mâncarea să vedeţi ce bună e? Doamnele de aici sunt foarte pricepute”, a spus femeia înainte să intre în cantină, aşa cum face zi de zi. Unii trăiesc însufleţiţi de acest gând: oare ce va fi astăzi la masă?

La cantina socială Zalău, potrivit Legii 208/1997 pot beneficia de serviciile cantinelor de ajutor social următoarele categorii de persoane: copiii în vârstă de până la 18 ani, aflaţi în întreţinerea acelor familii al căror venit net mediu lunar pe o persoană este sub nivelul venitului net lunar, pentru o persoană singură, luat în calcul la stabilirea ajutorului social, tinerii care urmează cursuri de zi la instituțiile de învățământ ce funcționează în condițiile legii, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 25 de ani, respectiv 26 de ani în cazul celor care urmează studii superioare cu o durată mai mare de 5 ani.

De asemenea, persoanele care beneficiază de ajutor social sau alte ajutoare bănești acordate în condițiile legii și al căror venit este de până la nivelul venitului net lunar pentru persoană singură, luat în calcul la stabilirea ajutorului social, pensionarii, persoanele care au împlinit vârsta de pensionare, aflate într-una dintre următoarele situații: sunt izolate social, nu au susținători legali, sunt lipsite de venituri, invalizii și bolnavii cronic; orice persoană care, temporar, nu realizează venituri. Conform art. 4 alin (1) din Legea 208/1997, se specifică faptul că “Serviciile sociale se prestează gratuit pentru persoanele care nu au venituri sau ale căror venituri sunt sub nivelul venitului net lunar, pentru o persoană singură, luat în calcul la stabilirea ajutorului social.

Miercuri, la cantină – ciorbă de fasole, cușcuș cu legume și friptură de pui, arome îmbietoare la ora amiezii

Fiecare îşi aşteaptă, zilnic, rândul şi pleacă acasă cu recipientele fierbinţi, pline cu mâncare. Unii sunt mai dificili, alţii sunt chiar răi însă cei mai mulţi sunt înţelegători şi primesc cu recunoştinţă acest ajutor. Un meniu poate arăta exact ca cel de acasă. Consistent și gustos. De exemplu, miercuri la ora 12, ciorba era gata și arăta apetisant, iar pe plită, o cratiță plină cu cușcuș cu legume și alta cu friptură, fiecare porţie având câte o pulpă întreagă de pui în acest fel de mâncare. Pentru că în acest sfârșit de săptămână centrul orașului va fi foarte aglomerat, s-a decis ca vineri, sâmbătă și duminică, hrana să fie rece, fiind deja pregătite pachete mari, pline cu alimente pentru aceste trei zile. Cartofi, legume, ulei, brânză, mezeluri, conserve, ciocolată, pâine feliată și alte alimente, așezate frumos în pungi, așteptau să fie ridicate de beneficiari. Deși am ajuns la cantină nici anunțat, nici invitat, am găsit în bucătărie ordine și curățenie exemplare, toată vesela din inox curată și așezată la locul ei, sacoșele cu alimente aliniate pe masa de pe hol. Deși este un spațiu situat la subsol, totul arată foarte bine, curat, excelent întreținut. Spațiile de depozitare erau de asemenea ordonate și foarte curate.

Felul întâi – ciorba sau supa – de cele mai multe ori cu carne, este consistent iar porţia este mare, având 850 mililitri. Felul doi, mereu cu carne – cu excepţia unei zile din săptămână – are o greutate de peste 700 de grame. “Pregătesc mâncarea exact cum o fac acasă, pun suflet şi când o gust, trebuie să îmi placă şi să simt că este gustoasă, că are tot ce îi trebuie”, spune bucătăreasa, echipată din cap până în picioare în alb. Spațiul este curat, un loc în care mirosurile sunt mereu îmbietoare. Mâncare nu rămâne niciodată pentru că porțiile sunt calculate și pregătite în așa fel încât să se evite risipa.

Dacă totuşi rămâne în cantităţi mici, până la urmă se găseşte câte un „rătăcit” care să vină, chiar şi după program, să ia mâncare pentru acasă” spun angajaţii.
”Sunt oameni care se bucură exclusiv prin existenţa unei farfurii cu mâncare, în faţa lor. Atât, aceasta este bucuria de fiecare zi. Fără planuri de viitor, fără rude sau prieteni care să-i întrebe de sănătate, fără visuri, fără aşteptări. Bucuria la care fiecare fiinţă umană ar trebui să aibă dreptul, este un lucru interzis pentru aceşti oameni. Aceea de a avea posibilitatea să-şi prepare, fiecare cum poate şi din ce are, o masă după bunul plac şi să o mănânce acasă, într-un cadru, să-i spunem psihologic, care să ofere şi un confort, o bucurie şi o stare psihică adecvate. Nu toți sunt prietenoși sau comunicativi, pentru că avem de-a face cu oameni pentru care viața a fost destul de ostilă. Dar avem răbdare și înțelegere față de toți iar noi lucrăm aici în liniște, cu calm, așa cum trebuie preparată o mâncare oriunde s-ar întâmpla acest lucru”, ne-a spus șeful cantinei, Liviu Cuibuș.

“Sunt bolanv și singur. Cine ar mai avea nevoie de mine?”

Cu toate că mulți beneficiari se găsesc într-o adevărată prăpastie a vieţii, cei care mănâncă la acestă cantină sunt oameni absolut normali: au amintiri, au povești de viață, au demnitate. Unii dintre ei au ani de muncă în spate, însă privită de aproape, drama fiecăruia arată diferit şi se răsfrânge în mod diferit peste vieţile lor. La fel şi modul ori neşansa care i-a adus, cu paşi mărunţi dar siguri, în această situaţie.

“Sunt sărac, sunt bolnav, nu mai am pe nimeni. Nu pot să îmi permit să îmi fac singur de mâncare, deşi sunt priceput şi ştiu să fac de toate. Sunt bătrân, cine mă mai vrea pe mine, cu ce mai pot fi eu de folos?”, spune un bărbat care aștepta pe banca din curtea Primăriei, având în mână o pungă în care urma să fie pus preţiosul meniu. Omul se uita în jurul său aşteptându-şi prietenul cu care se întâlnește zilnic în faţa cantinei. “Mai schimbăm o vorbă, mai discutăm ce se mai întâmplă cu oraşul. Aşa am şi pofta de mâncare mai bună”, a glumit acesta.

Sediul Cantinei de Ajutor Social se află în Zalău, în curtea interioară a Primăriei. La cantină se hrănesc, în prezent, zilnic, 60 persoane, capacitatea maximă a cantinei fiind, așa cum am arătat, de 150 de persoane. Concret, masa constă în doua feluri de mâncare ( prânz și cina), iar la sfârsit de săptămână se servește hrana rece, constând în conserve de pește, pate de ficat, conserve de carne, fructe și legume, ouă și alte alimente. Se dau și biscuiți, napolitane, așadar, chiar și meiul compus din hrană rece este unul suficient de consistent și echilibrat nutrițional.

Costul mesei este alocat de la bugetul local și este de 12 lei pe zi pe persoană. Miercuri, la orele prânzului, cantina socială era gata să-și primească oamenii la masă. O zi obișnuită, dar pentru care aceștia trebuie să mulțumească în gând sau rostit cuiva, oricui dorește, pentru că, chiar și o masă caldă zilnic dar și pachetele mai mult generoase cu alimente de bază și hrană rece reprezintă lucruri pentru care trebuie să mulțumești și care să te mulțumească, cu atât mai mult cu cât le primești fără să dai nimic în schimb.

 

 

 

 

 

 

 

Alte articole

4 Thoughts to “Cantina socială: “fericirea” nevoiașilor din Zalău trece prin stomac”

  1. Anonim

    de ce nu se desfiinteaza si se sa apeleze la cumpararea unui meniu de la multele restaurante de profil din Zalau?
    mai multi bani se cheltuie pe angajati, decat pe mancare

  2. Anonim

    Fericirea angajaților.

  3. Anonim

    Mi se pare un serviciu decent si firesc. Mai ales ca nu mai sunt oameni care profita de asta si mananca gratis desi sunt apti de munca. Felicitari celor care fac posibil acest ajutor. Iar noi sa nu reugam sa nu ajungem vreodata in situatia de a fi nevoiti sa beneficiem de el.

  4. Printr-o inițiativă a primarului Ionel Ciunt - ma cac pe mine de ras

    cantina socială Zalău nu mai hrănește leneșii , dar pe angajatii primariei? ei merita o masa calda din banii nostril?
    de ce nu vine primarul cu IDEIA de a desfinata aceasta cantina “sociala” pentru cei angajati acolo ! si din salariile lor, din cheltuielile de functionare sa dea o masa calda la unul din restaurantele din zona, sau sa cumpere un meniu

Leave a Comment