Abundență de arome și texturi într-un desert de cinci stele

Prăjitura Petroșani este un desert extrem de rafinat, o prăjitură foarte fină, cu un aspect regal și o savoare care îl va cuceri și pe cel mai pretențios iubitor de deserturi extra-fine. Nu este o prăjitură ieftină de aceea trebuie să luați în calcul faptul că toate ingredientele vor avea în total un cost destul de ridicat, însă rezultatul va fi cu siguranță unul pe măsură. Noi am încercat-o și vă putem garanta succesul ei deosebit. Nu se prepară cu mare greutate, însă este necesar să aveți ceva mai mult timp la dispoziție, în special pentru pregătirea foilor. Rezultatul nostru îl puteți vedea în fotografia alăturată, cât despre gust, nu rămâne decât să încercați să aflați singuri, având garanția din partea noastră că nu veți fi dezamăgiți. Rețeta conține multe ouă, însă veți avea în final o prăjitură de dimensiuni mari (aproximativ 60 de bucăți). Important de reținut este faptul că aveți nevoie de o tavă mare, de aproximativ 30/40 cm. O bezea preparată din 6 ouă (o foaie) va fi ideală iar cantitatea va fi suficientă pentru a putea fi dispusă pe spatele tăvii în mod uniform, fără să fie prea subțire. Dacă, totuși, tava este mai mică, se pot face patru foi.

Ingrediente foi:

-16 albușuri

-16 linguri de zahăr

– o lingură zeamă de lămâie

– 20  linguri de nucă măcinată

– 8 linguri de făină

Se procedează astfel: se bat albușurile spumă, se adaugă zahărul treptat, câte o lingură și se bate compoziția până când zahărul se topește și se formează o spumă densă. Se poate folosi mixerul. Se adaugă apoi nucile și făina, treptat, și se amestecă ușor cu o lingură de lemn (nu mai folosim mixerul pentru ca spuma să nu se lase). Compoziția finală trebuie să ne ajungă pentru cele trei foi. Se întinde o parte din compoziție pe dosul tăvii unse bine cu ulei sau (mai indicat) tapetată cu hârtie de copt. Se coc pe rând cele trei foi, la o temperatură moderată (cam 170 -175 grade C), după ce cuptorul a fost în prealabil pornit, până când bezeaua se usucă și devine aurie (nu maronie!). Atenție mare la timpul de coacere și temperatură, este bine să supravegheați prima foaie pentru a nu o arde.

Pentru cremă avem nevoie de:

-16 gălbenușuri 

-12  – 14 linguri zahăr (unii preferă crema mai puțin dulce)

– 300 grame unt la temperatura camerei

– două plicuri zahăr vanilinat sau o lingură esență de vanilie – toate la temperatura camerei.

Gălbenușurile se pun într-un castron metalic pe baie aburi, împreună cu zahărul. Se bate bine compoziția cu telul, încontinuu până se topește complet zahărul iar crema se leagă și devine groasă, se adaugă zahărul vanilinat, se mai lasă un minut, se ia de pe baia de aburi și se lasă la răcit. Crema trebuie să fie groasă, onctuoasă – atunci știm că este gata. Când s-a răcit o mixăm împreună cu untul la temperatura camerei.

Pentru partea crocantă, folosită pentru ornat

10  sau 12 linguri de zahăr se pun într-un vas, pe foc, la caramelizat. Trebuie supravegheat atent și omogenizat în permanență pentru a nu se arde. Când a devenit auriu se toarnă pe o tavă unsă bine cu ulei și îl lăsăm să se răcească. Aveți grijă cum îl manevrați. Dacă zahărul este prea ars (devine roșu închis) atunci va avea un gust amar. Pentru un plus de savoare, dar și de aspect, se poate adăuga și o cantitate de miez de nucă puțin prăjit în prealabil, cam 10 minute într-o tavă, în cuptorul încins (o cantitate de nucă cât o ceașcă medie de cafea). Zahărul ars răcit se rupe în bucăți, se bagă într-o pungă sau într-un șervet curat și se pisează cu ciocanul de bătut șnițele. Ungem foile de bezea cu cremă, ultimul strat va fi cel de cremă peste care așezăm zahărul ars zdrobit. Prăjitura trebuie să fie lăsată la rece cel puțin 12 ore înainte de a fi consumată.

Nici noi nu știm exact de ce această prăjitură se numește Petroșani (mai apare prin bloguri mai noi sub denumirea de Regina însă rețeta nu este exact ca cea pe care noi v-o prezentăm). Rețeta și denumirea prăjiturii v-au fost redate mai sus exact cum au fost scrise cu o caligrafie aproape perfectă,  într-o agendă de bucate de la mijlocul anilor ’70 astfel încât rețeta originală este cea de aici și nu mai apare pe nicio altă sursă online. Vă dorim poftă bună și așteptăm opiniile voastre!

Foto: © Magazin Sălăjean

Alte articole

One Thought to “Abundență de arome și texturi într-un desert de cinci stele”

  1. Anonim

    Nu am auzit niciodata de aceasta prajitura, dar arata minunat! O voi incerca de sarbatori. Multumim!

Leave a Comment