Sătulul nu crede celui flămând

Citesc aseară, cu mare atenție, un exercițiu dintr-un manual, culegere, de limba română o cerință care mi-a atras atenția. ”Realizaţi expansiunea subiectelor din propoziţiile date pentru a obţine propoziţii subordonate subiective. Sătulul nu crede celui flămând; Faptele voastre nu ne plac”. Trebuie să recunosc că răsfoiam paginile culegerii în încercarea de a-mi reaminti una alta despre substativ. Şi asta nu pentru că sunt eu o… erudită, ci pentru a ţine pasul cu ceea ce copilul meu învaţă la şcoală. Atât cât se poate. Imediat am încercat să realizez ”expansiunea”. Nici stomacul meu nu era plin, pentru că de regulă, seara evit să mănânc. Am şi eu o vârstă şi pe cât posbil încerc să fac faţă provocărilor. Uneori reuşesc, alteori ba. În ultima vreme, vorba unui coleg, ”pe sistem nervos”,  îmbuc destul de des, mai ales când sunt la taste şi simt că nu prea e în regulă. Nu eram flămândă, însă simţeam mirosul mâncării pe care înainte cu puţin timp am bagat-o la cuptor – musaca. Sunt femeie, mamă, soţie, bucătăreasă, menajeră, fiică etc. Uneori flămândă, alteori sătulă, dar niciodată  ghiftuită. Am spus pas în ceea ce priveşte cina şi am băut un pahar cu apă pentru a-mi potoli pofta, nicidecum foamea şi apoi m-am îndreptat spre bicicletă. În timp ce pedalam mă gândeam la cei care se culcă mereu flămânzi. Flămânzi nu pentru că urmează un anume regim, ci pentru că pur şi simplu nu au. Şi mie-mi vine greu să cred că sunt astfel de cazuri, pe care le-am văzut de foarte multe ori, în special copii şi vârstnici neputincioşi. Da, sunt şi mulţi dintre noi, poate, nu conştientizăm şi nu ne gândim la astfel de aspecte. Dacă noi nu o facem, ce să mai spune de cei care sunt responsabili cu nivelul de trai al cetăţenilor. Legea fundamentală a ţării, Constituţia României, precizează, la Articolul 47 că: ”Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent”. Să fim obiectivi, legea zice clar despre obligativitatea asigurării unui trai decent, nicidecum de un trai de subzistenţă. Câte legi interpretabile, aici la noi, şi cât subiectivim. Peste tot, în toate instituţiile statului subordonarea este una continuă, unde totul se tratează cu subiectivism. Suntem într-o continuă subordonare, unii pentru a trăi  boiereşte, alţii pentru a trăi decent, iar alţii doar pentru a trăi. ”În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”. În cele din urmă am realizat expansiunea și am reușit să obțin propoziţii subordonate subiective. Iată ce a ieșit: ”Cine este sătul/ nu crede celui flămând. Ceea ce ați făcut/ nouă nu ne place”. Oare e bine, e corect?

Alte articole

Leave a Comment