Nervi şi sărăcie

Nici cu cel mai mare efort nu pot să-mi imaginez un tânţar donator de sânge şi, ca orice cetăţean normal al acestei ţări, am ajuns într-o avansată stare de lehamite. Mi-e greaţă de ce văd. Cinci copii cu cinci neveste,  condamnaţi în funcţii,  boşorogi cu amante care le-ar putea fi nepoate, beţivi  în haine de sutană,  fufe – călugăriţe în casa domnului, lupi paznici la stână. Câtă persiflare la adresa plebei care se târăşte de la o luna la alta muncind cinstit.  Nu mai există ruşine şi nelegiurea e la rang  de cinste. Ne  lăudăm cu trei borduri, două trotuare şi doi kilometri de asfalt,  lucrări din bani publici, de parcă am dat gaura la tăieţel? Ce naiba, asta e normalitatea: să ai drumuri, să ai asflat, să ai apă-n casă, să ai săpun, să ai o pâine pe masă,  să ai….: Da, dacă munceşti, să ai! Din păcate, dacă munceşti … Au ieşit prin lume,  pentru că şi-au permis, şi au văzut, ce şi cum, ce au ăia, ”europenii care ne vor răul”: drumuri, curăţenie, trai, educaţie, acces la servicii medicale etc. Au termen de comparaţie, trebuie să aibă! Sau măcar viziune că de asta sunt acolo, tot ei, de la căderea comunismului. Se smeresc în biserici, joacă teatru ieftin şi le place ca lumea să plece capul în faţa lor. Eştia sunt ei, pentru ei asta e normalitatea, şi dacă acum sunt pe val, au impresia că aşa vor fi toată viaţa. Doamne, câţi ciobani şi câţi parveniţi în funcţii. E imposibil să iei pălmaşu’, de la săpă, din câmp, şi să-l pui direct în birou. Oare ce putem învăţa de la ei?  Pe zi ce trece ne îngroapă în sărăcie. Mi-aduc aminte de protagonsitul lui Marin Preda, de Victor Petrini când  ”l-a vizitat”, la ordin, pe şeful de cadre. Exact aceleaşi vremuri le trăim. Vedem şi noi, văd şi străinii şi din păcate stăm şi nu facem nimic. Încet şi sigur, România devine, oficial, ţara cu cel mai scăzut nivel de trai din Uniunea Europeană şi ne consolidăm poziţia în clasament – locul I. E destul de târziu să mai putem schimba ceva. Valorile au plecat pentru că nu au suportat umilinţa. Au rămas copiii, bătrânii, mediocrii şi ghiolbanii. Cei din urmă au ajuns cei dintâi.

Alte articole

Leave a Comment