Luminița de la capătul tunelului

Sălăjenii au aflat din nou (pentru că uitaseră gluma, veche de prin 2016) că a fost reașezat pe “rolul” autorităților aflate în această perioadă în funcții înalte în stat, nemaivăzutul, nemaipomenitul și nemaiauzitul tunel din Sălaj. Oamenii au înțeles că e de bine şi că grandiosul proiect ar putea deveni realitate într-un interval de timp cuprins între zece și o sută de ani. Povestea acestui tunel care ar fi, potrivit primelor calcule tehnice, cel mai lung din România (aproape trei kilometri) a stârnit deopotrivă amuzament și rumoare printre sălăjeni, dar mai ales printre românii care știu foarte bine cum au mers treburile pe segmentul infrastructurii rutiere, în ultimele decenii. Nici nu ai cum să privești lucrurile altfel și să te gândești că vreodată, noi cei în viață astăzi, vom apuca să străbatem pântecele micului nostru munte cu autoturismul prin vestitul tunel, în condițiile în care în România în general și în Sălaj în special, acest gen de investiții – gigant în infrastructura rutieră sunt, practic, inexistente. Ca om politic, ca autoritate, ca reprezentant al unei instituții din Sălaj sau ca voce a sălăjenilor în Parlament, mi-ar fi greu (ca să nu spun altfel…) să vin și să mai aduc în fața oamenilor astfel de povești. Pentru că oricum ai întoarce-o, este pe cât de neverosimil, pe atât de penibil să ajungi să te lauzi ciclic cu “va urma”, “se va face”, “va demara”, în condițiile în care în Sălaj investițiile, toate, dar mai ales pe infrastructură rutieră sunt basme de Petre Ispirescu.

Cum să mai vorbești cu atâta seninătate și să mai ai pretenția să te și creadă cineva, că aici vom avea un astfel de tunel în condițiile în care ne chinuim cu un petic de șosea de centură de aproape 11 ani și abia, abia, târâș-grăpiș, obținem o amărâtă de promisiune din partea unei asocieri de firme, una din Sălaj alta de prin China, în construirea celui de-al doilea tronson de centură, un drum de câțiva kilometri pentru care ne rugăm cu cerul și pământul să putem circula și noi ca oamenii pe o șosea ocolitoare completă? Fără să fiu cârcotaș sau iau în râs aceste demersuri care, așa cum sunt, par a fi ceva mai mult decât nimicul întreprins cu măiestrie până acum, totuși, nu mai pot asculta promisiuni la microfon și nu mai pot lăuda sub nicio formă astfel de comunicate pentru că nu le mai crede nimeni. Cei care nu înțeleg că vremurile în care oamenii mai credeau astfel de promisiuni nu doar că au trecut, ci au fost înlocuite cu altele în care oamenii chiar nu mai sunt impresionați de vorbe, mai ales în prag de campanie electorală, trebuie să învețe să-și gestioneze atât comunicatele cât și euforia, pentru a nu cădea în ridicol, așa cum au pățit de nenumărate ori cei care au făcut același lucru, din gură și pix, dar mai puțin în teren, aflați la conducere anii trecuți.

Cum să crezi într-un tunel de sute de milioane de euro, gata în acest secol, în condițiile în care noi avem încă drumuri pline de hârtoape și gropi, străzi fără canalizare în reședința județului, drumuri pline de noroaie prin unele sate și investiții minore în tot ceea ce ține de siguranța rutieră, mai ales în municipiu? Cum să credem că începe construirea unuia dintre cele mai lungi tuneluri din Europa, aici, în poarta Zalăului, în condițiile în care nu avem nici măcar în proiectare investiții mai pământești, cum ar fi un bazin de înot (Blajul, orășel mic și cochet din Alba, tocmai a inaugurat unul, găsiți filmulețele pe internet dacă doriți să vă minunați), nu avem o sală polivalentă, avem un stadion cu care ne este rușine și o sală de sport construită acum peste 40 de ani care a primit niște îmbunătățiri de-a lungul anilor și a rămas, în linii mari, așa cum o știm? În condițiile în care un cinematograf despre care vorbim de șapte ani, va fi gata peste alți doi ani, fix atunci când cinematografele nu vor mai avea căutare? În condițiile în care Zalăul nu atrage pe nimeni cu nimic și îi face chiar și pe cei care au trăit aici și îl iubesc, să o ia la sănătoasa prin alte județe sau alte țări? Sigur că apreciez eforturile unor oameni aflați în funcții înalte, determinarea lor; îmi doresc, sper și eu, ca orice om de bună credință și cu un spirit optimist, că acest tunel va deveni cândva realitate, însă până când acest proiect megalitic va demara mai avem de ridicat și de construit nenumărate investiții ceva mai mici, comparativ cu uriașul tunel, dar toate cel puțin la fel de importante, obiective care așteaptă să fie demarate de ani, aici, în Sălaj. Așadar, până vom vedea luminița de la capătul tunelului Meseș, autoritățile de azi, dar și cele de mâine, vor mai avea de trecut alte zeci de teste ale sincerității și lucrului făcut, nu doar promis, teste care din păcate au tot mai puțină credibilitate din partea oamenilor.

Alte articole

5 Thoughts to “Luminița de la capătul tunelului”

  1. Doru

    Perfecta analiza, perfect comentariu. Bravo!

  2. Anonim

    unui popor tembel ii este suficient sa viseze el vrea doar 50 de lei la pensie si sa mai primeasca pe gratis ceva chiar si promisiuni ,,,restul este politica

  3. Anonim

    Oricum e aberant pana si ca idee apoi ca realizare…fara sa aducem gropiile sau centura sau sau sau orice ce tine de infrastructură..dar intrebarea mea ar fii,urmatoarea..de ce sa strapungem natura?de ce sa ne bagam noi coruptia si meses?pt cine sau pt ce? Pt noi salajenii ar fii o ocazie foarte importanta ss ajungem in turda cu 5 km mai repede?ne bagam si in inima mesesului si va ramane si aia o groapa de gunoi…,e asa de greu sa urci sau cobori pe clasicul drum?oricum nu putem sa spunem ca e jale pe meses,comparativ cu drumu spre oradea pe la marghita..si asa se fura paduriile…măcar ce a mai ramas sa ramana neatins de om

  4. Anonim

    Mă mir de ce s-au făcut cei 9 km de la Gilău la Nădășelu? Autostrada Transilvania trebuia să meargă de la Brașov la Tg. Mureș – Cluj – Oradea. Ce importanță prezintă Zălaul? Cine are nevoie de tunel prin Dealul Meseș, viaduct inventat de kilometri la Suplacu de Barcău și zeci de km în plus?

  5. Anonim

    Dupa aeroport, Zalaul va avea si tunel pe Meses !

Leave a Comment