La Zalău, distracția se execută

Zboară timpul ăsta cu o viteză incredibilă! Deseori, te întrebi dacă mai poți să înţelegi ceva din viaţa asta. Un instrument de măsură care îţi poate confirma acest lucru este evenimentul anual al tuturor sălăjenilor, Zilele Zalăului. Parcă a fost ieri, ziua în care intraseră în parcarea meschină din spatele Primăriei, dar și pe străduțele din jurul ei, maşinile care adunau gunoaiele lăsate în urmă de puhoiul petrecăreţ. Dar nu a fost ieri, a fost fix acum un an!

De astăzi, iau din nou startul cele două surate – voia bună şi petrecerea – ce vor dura ca în poveşti, trei zile şi trei nopţi. Zile cu… de toate pentru toţi, oferite de municipalitate şi de cei care fiecare după puterea şi cu dotarea disponibilă, vor împânzi micul centru al municipiului nostru sau mă rog, o parte din el, pentru că vremurile în care bulevardul mirosea a urină și a toate alea, de se simțea de pe Meseș, au trecut! Bucuria copiilor, a celor câțiva tineri rămași aici şi a celor mature, deopotrivă, devine pentru trei zile disperarea celor care consideră că aceste Zile ar trebui să se ducă naibii, odată pentru totdeauna, cel puțin în forma și prin evenimentele care le comun, aceleași, bătrâne, depășite, sictirite, an de an.

De la kitsch la un pseudo-sublim, tot ce ţine de obiect, de lucru, de aliment, de băutura, de la mici şi cârnăciori la hainele de blană, de la chiloți tanga la străchini, toate vor ateriza de-a dreapta şi de-a stânga străzilor Crasnei și Simion Oros, spre delectarea curioşilor care vor da câte douăzeci de ture fiecare, dus-întors.

Se priveşte mult, se cumpără puţin, important e că toată lumea zâmbeşte, discută, dezbate, se bucură sau cel puțin încearcă. Ai ocazia să îţi întâlneşti prieteni pe care nu i-ai mai văzut de anul trecut, în acelaşi context; poţi să dai cu bucurie peste cei cărora le-ai împrumutat bani și au uitat să te mai sune, poţi vedea personalităţi ale oraşului (considerând că avem şi noi aşa ceva) în alte ipostaze decât cele în care iau decizii, stau la birou sau trec încruntaţi pe lângă tine. Şaorme cu de toate, hamburgheri, floricele, fleici, hamsii, bere, suc, apă colorată, vată de zahăr, bomboane, prăjituri de casă, colac secuiesc şi câte şi mai câte bunătăţi, parcă de toate ni se face poftă şi mai tare, într-un asemenea context. Acesta poate fi unul dintre părțile bune ale acestei sărbători, până la urmă, stomacul e partea care ne “doare” cel mai tare, în astfel de situații…

Da, toate sunt scumpe, dar măcar acum să ne facem poftele, nu? Toate au alt gust, parcă şi berea e mai bună, mai rece, iar faptul că vezi cum oraşul ştie să se mai şi bucure, în toată tristețea lui, dinclolo de existenţa asta gri şi cocoşată de nevoi, e un lucru care îţi mai descreţeşte cât de cât fruntea. Zilele Zalăului păstrează în ele ceva din atmosfera bâlciurilor de altădată, însă nu elemente foarte frumoase și care să ne trezească nostalgii. Nu ai cum să te aștepți la ceva ieșit din comun când această sărbătoare nu aduce absolut niciun element de noutate, nici măcar unul, un strop de creativitate, de iedeație de ceva care să facă Zilele Zalăului să fie altfel.

Din trei zile, două sunt cu aceleași eterne ansambluri de tineri artiști și trupe de copii, cu expoziții despre Centenar, omagieri, festivități și premieri, precum și alte lucruri care, deși utile și cu un loc meritat în activitatea culturală a unui municipiu, totuși, nu pot acapara cu totul o astfel de sărbătoare an de an, două zile și jumătate din trei. Nu e firesc, iar dacă întrebi orice locuitor al județului, indiferent de vârstă, îți va spune că s-a săturat până peste cap de aceste evenimente. Însă, știți cum e, unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Izul îmbătrânit, ultra-depășit, aerul profund comunist al celor mai multe festivități și manifestări pe care autoritățile ni le bagă cu de-a sila pe gât, culmea, tot pe banii noștri, au devenit obișnuință la Zalău. Lumea s-a săturat, dar ne facem că plouă, deși toarnă cu găleata, vorba aceea.

Se spune că Primăria a dorit să facă economii drastice și că a dorit să se limiteze la ieftin, că tot distracție se cheamă și aia ieftină, nu? 

Dar, dacă vorbim de economii, pentru “Festivalul de Rugăciuni Colective” (un eveniment religios, denumirea îmi aparține), nu se mai fac economii drastice? Un eveniment absolut inutil, în care peste 1.200 de tineri ortodocși o fac lată la Zalău, la mijlocul lunii viitoare, pe banii Episcopiei, ai Primăriei și ai Consiliului Județean. Ei vin, printre altele, să pornească într-o “procesiune” pe bulevard evenimentul culminând cu o rugăciune colectivă, în genunchi, ce va avea loc în parcarea cea de toate zilele și evenimentele, aia pe care noi o umplem acum cu mici și bere. Până la urmă, să se târască și pe coate pe bulevard, n-are nimeni nimic împotrivă; dar atâta timp cât aloci bani acestui eveniment, tu ca autoritate locală, fără să întrebi pe cineva și consideri că e normal ceea ce faci, dar la Zilele Zalăului decretezi mari economii, atunci cred că avem o problemă. Dacă cititorii nu-și pot face auzite gândurile și doleanțele, îi anunț eu pe cei care decid și cheltuie acești bani că lumea, cea mai mare parte a populației care a mai rămas în acest județ este literalmente sătulă de acest gen de programe care conțin 99% lansări de carte, expoziții de pictură, lecturi în limba maghiară, depuneri de coroane, discursuri și sfaturi ale autorităților, la scenă deschisă, concerte de harpă, comemorări peste omagieri, desene pe asfalt, festivaluri depășite organizate de Inspectoratul Școlar,și altele dar totuși aceleași mereu și mereu.

Nu bagatelizez vreunul dintre aceste evenimente, nu săriți cei care doriți să dați ghionturi inutile: nimeni nu spune că nu sunt și acestea importante. Însă an de an, oameni buni? Mereu aceleași, mereu doar despre asta? Ori suntem chiar proști de nu ne putem exprima odată ca să bage la cap cine trebuie să bage, ori chiar suntem luați de proști, anual! Nu înțeleg cei care aruncă cu banii mereu pe același gen de evenimente ultra plictisitoare și depășite. Și nimeni nu aude nimic, iar dacă ar auzi, aroganța este atât de mare încât oricum ți s-ar râde în nas.

În Zalău, dacă n-ați înțeles, distracția se execută.

Căci, dacă e ordin, mereu de partid (cum altfel?) atunci zălăuanul tace și execută. Aici nu e loc de propuneri creative, de idei luate de la alții care sunt cu 20 de ani înaintea noastră, aici nu e loc de nimic novator, îndrăzneț, modern. Noi locului ne ținem până ne ducem de râpă, cu ei de gât! Dar, asta este situația, aceeași an de an, iar noi am devenit deja imuni la orice lucru de acest gen, aproape că nu mai reacționăm sub nicio formă.

Așa că, poate cu o excepție sau două, și aceste “Zile” vor fi la fel ca celelalte, fără nimic nou sau creative în ele. În același loc înghesuit, cu nori de ploaie deasupra capului, cu aceiași comercianți puși pe căpătuială, cu aceleași obiceiuri proaste și  mărfuri la suprapreț și, firește, aceeași mizerie devenită deja etalon pentru acest oraș, mai ales în timpul acestor sărbători. Dar, dincolo de toate astea, cei care rămân acasă și nu se cară în pasul ștrengarului, departe de Zalău, în acest sfârșit de săptămână, trebuie să încerce să se bucure, să se relaxeze, să iasă puțin din rutina aceasta care ne îmbolnăvește și ne deprimă zi de zi. Altceva nu avem, de altceva nu suntem în stare! Măcar să știm pentru ce am cheltuit acești bani, încă un an. Îi mai rămâne zălăuanului cel oropsit și să spere, așa cum îi stă bine, că… “OK, anul ăsta a fost cam la fel ca în cei trecuți, chiar mai rău; dar la anu’…  poate va fi altfel, cine știe!“

Alte articole

One Thought to “La Zalău, distracția se execută”

  1. un iubitor de arta

    „Nu ai cum să te aștepți la ceva ieșit din comun când această sărbătoare nu aduce absolut niciun element de noutate, nici măcar unul, un strop de creativitate, de iedeație de ceva care să facă Zilele Zalăului să fie altfel”, zice ziaristul, Eu cred ca nu a studiat cum se cuvine afisul… pentru ca aceste zile vor aduce un element de noutate absoluta, acel strop de creativitate despre care chiar el vorbeste. Florine, in Gradina CNS e acel ceva despre care vorbesti.

Leave a Comment