Hemoroidul de la ora 5

Degradarea în ritm ameţitor a programelor de televiziune din România nu putea să nu aducă odată cu ea şi tâmpirea, la propriu, a reclamelor. Filmuleţe cretinoide care vin în calupuri de câte fix 12 minute (cele mai mari) peste telespectatorul nevinovat. N-ai hemoroizi? Sigur or să-ți răsară, așa că, în timp ce stai la cină ca tot omul, vezi cu ce să te ungi, chiar și preventiv sau ce dispozitive să-ți mai achiziționezi căci, vorba aceea, hemoroidul vine mereu când ți-e lumea mai dragă. Deci, fie că eşti la masă şi faci greşeala fatală să laşi TV-ul pornit pe vreun canal românesc, fie că eşti sub sfânta păturică, seara, aşteptând nici tu nu ştii ce, reclama – sufletul minciunii – vine peste tine intempestiv şi irevocabil. Îmi amintesc cu mare plăcere reclamele din vremurile de “tristă amintire”. Erau puţine, la obiect, reflectau realitatea şi mai ales conţinutul exact şi calitatea reală a unui produs. Astăzi – prostie, minciună, penibil şi derizoriu. De la femeia care vine cu tocurile rupte de atâta dans de la petreceri (!), după ce înainte de folosirea gelului din plante naturale (mai există o variantă cu flori din plastic, mai ieftină) urla de durere, imobilizată între perne, şi până la pateul de ficaţi, făcut după “reţeta tradiţională”, acceptând tacit faptul că ficatul se găseşte în şoricul şi căpăţâna porcului, sufletul minciunii iese ca un abur, zi de zi, din televizoare.

Mai e și șugubățul Costică, ăla cu burta plină care își terorizează seară de seară cățelul, cu vânturi interminabile. O fi, el, Costică simpatic, da da, ăla care se pârțâie pe canapea după ce zilnic mănâncă păsulă, dar pe bune, pe ce program apeși, Costică o dă golănește cu sonor, non-stop!

Şampoane anti-mătreţuri care îţi mai aduc un plus substanţial de mătreaţă faţă de cel pe care îl ai, vopsele de păr pe care dacă le încerci aşteptând să cadă toţi pe spate a doua zi la birou, constaţi că din blond Madonna ţi-a ieşit muştar de Tecuci sau creditul bancar care îţi scoate familia din rahat, însă în realitate ţi-o aruncă în hazna, întrucât mai vii cu bani de acasă când lichidezi contul de economii etc. Peste tot e plin de gagici constipate sau doamne respectabile care au elasticul slăbit la vezică. Minciuni, păcăleli grosolane, hoţii. Extinse fireşte şi peste programele tv, care îţi prezintă un titlu bombă iar când vine rândul materialului constaţi că e vorba de o tâmpenie şi că ţi-ai pierdut timpul aşteptând bomba. Sigur, fără reclamă nu se poate, şi presa şi radiourile şi mai ales televiziunile, din asta trăiesc. Dar dacă tot nu se poate fără, de ce nu încearcă măcar unul din o mie de “reclamagii”, să ia şi modele de afară. Haioase, care chiar dacă şi acelea sunt parţial mincinoase măcar au un sâmbure de creativitate sau umor în ele.

Cum, Doamne-iartă-mă să mai vii cu reclamă la aparate de alungat şoarecii când, indiferent pe cine întrebi, ţi se va jura pe mormântul străbunilor că e ditamai ţeapa şi că şoarecii din gospodărie şi-au adus şi rudele la terapie, atât de eficiente sunt! Cum să mai apari cu geluri anti-reumatice când şi străbunica râde gata să scape proteza pe gât când îl vede pe nenea care se freacă pe genunchi şi zice că deşi are 87 de ani, îi vine să sară cu prăjina, aşa de bine se simte, iar ea, biata, năclăită din cap până în tălpi cu gelul în cauză, se vaită și mai rău de durere. De reclamele la detergent ce să mai vorbim, o vezi pe una la teatru, elegantă ca o divă, cum scoate de la spate ditamai bidonul de detergent şi întreabă dacă pe “ăsta” l-a încercat careva. Detergentul ăla care scoate 99 din 100 de pete, iar tocmai pata de pe haina ta, cea cu numărul 100 probabil, nu a ieşit. Data viitoare ai grijă cum mănânci.

Urmează soacra imposibilă, care face sarmaua una cu masa când află că ginerele nu i-a luat supramax, că deh, ar mai face și ea o samba în weekend, cu băieții, dar o cam dor șelele. Deosebit de captivante sunt şi reclamele la hârtie igienică, venite după cea la dezinfectantul pentru WC, aceea cu lămâia care se rostogoleşte pe capacul toaletei, proaspăt stropit. Întrucât s-au epuizat toate ideile legate de hârtia igienică, a mai rămas doar una singură pe care o bănuiţi cred, o demonstraţie de calitate înainte şi după, gen “hârtia rezistă”. Tot ce trebuie să ştie producătorii, stăpânii acestor produse, este faptul că efectul începe să fie cel invers.

Consumatorul a devenit realmente sătul, se simte tot mai agasat, astfel încât, atunci când are un raft în faţă, va alege exact produsul pe care nu l-a văzut în reclamă, de 20 de ori pe zi şi pe noapte, la tv. Produsul din reclama care i-a măcelărit meciul, serialul preferat sau talk-show-ul pe care le urmărea cu pasiune, la ora la care chiar nu dorea să afle nimic despre halenă, lipici de proteze sau tranzitul intestinal “rapid” ca traficul din Zalău la ore de vârf.

 

 

 

Alte articole

2 Thoughts to “Hemoroidul de la ora 5”

  1. Anonim

    Primiți ce meritați dacă vă uitați la televizor. Ce-i cu dependența asta? De ce nu renunțați? Eu nu mă mai uit de peste 10 ani și nu-mi lipsește deloc. Internetul este de milioane de ori mai ofertant decât orice televiziune!

  2. Anonim

    Dar ce zici de tot pachetul de scurgeri vaginale, mâmcărimi de limbrici, echomoze în părțile intime și alte ,,recomandări,, zilnic la ora 11,55 la Radio Acualități…

Leave a Comment