Vreau să știu de ce n-am aripi

Ați aflat zilele acestea, de la noi, firește, că urmează marele concurs pentru postul de secretar al municipiului. Am anunțat în timp util că acest post a fost scos la concurs, astfel încât cei care întruneau condițiile impuse și care, bineînțeles, aveau curajul să creadă că pot obține în mod corect acest post, să se poată înscrie la concurs. E un drept al meu să cred că se fac matrapazlâcuri la concursuri, nu peste tot, dar așa sunt eu, mai paranoic, și iau în calcul și probabilitatea unor aranjamente, asta la modul general, nu mă refer la acest caz neapărat.

Revenind la acest concurs, este un post bun, cald, evident, cu foarte multe responsabilități, dar pentru care ești remunerat – îndrăznesc să spun – pe măsură. Salariul secretarului de municipiu este undeva la peste 10.000 de lei, la care se adaugă și sporuri, vechimi, tichete de vacanță etc. Am constatat cu dezamăgire faptul că pentru acest concurs care va avea loc săptămâna viitoare, s-a înscris un singur candidat, o doamnă avocat despre care nu îmi permit să fac vreun comentariu sau apreciere întrucât nu o cunosc câtuși de puțin. Este de la sine înțeles faptul că femeia întrunește criteriile de înscriere în acest concurs, criterii care sunt clar prevăzute de lege – vechime, experiență studii etc. Ceea ce mă surprinde este faptul că niciun alt sălăjean nu a îndrăznit să se înscrie la acest concurs, d-na avocat fiind singurul candidat (firește, acest lucru nu-i asigură în mod necesar și reușita la concurs).

Am discutat de-a lungul timpului cu oameni pregătiți, cu studii și experiență, care s-au înscris la concursurile organizate în sistemul public însă nu au avut nicio șansă. Nici prima, nici a patra oară. Evident, poate că nu au fost suficient pregătiți, poate că au avut, știți, voi, ghinion, poate că n-a fost să fie. Dar la fel de valabilă este și suspiciunea potrivit căreia s-au dus degeaba la concurs. În unele cazuri, eșecul a mirosit a orice altceva decât a nepregătire, ca să fim foarte bine înțeleși.

Noi am mai scris despre astfel de cazuri, cu subiect și predicat și, din acest motiv, persoanele pe căciulile cărora a aterizat musca, nici nu ne mai salută atunci când ne văd pe stradă. Pagubă în ciuperci, nicio problemă. Ceea ce vreau să subliniez este faptul că sălăjenii și-au pierdut nu doar încrederea în corectitudinea acestor concursuri și în acest fel, rezultatul este cel pe care îl vedem acum, în acest caz: un singur candidat pentru unul dintre cele mai bune posturi din administrația municipiului. Un lucru total anormal atunci când discutăm de un post de care depinde soarta acestui  ora; care oricum este bătut de soartă. Ar fi fost normal să avem cel puțin cinci, șase candidați, care să se bată în diplome, vechime în această branșă dar mai ales în competențe și să câștige cel mai bun. Pentru că, un salariu de 10.000 până la 13.000 de lei lunar (130 de milioane vechi, dacă unora dintre voi li se pare vreo greșeală de tehnoredactare) trebuie să însemne competențe asupra cărora să nu existe niciun dubiu. Experiență consistentă, cunoștințe serioase de management în administrație și multe, foarte multe alte competențe. Nu neg calitățile acestui candidat unic pentru postul de secretar al municipiului, însă mi-aș fi dorit ca el să aibă măcar concurența unei persoane, dacă nu a mai multora. Sunt oare, sălăjenii, lipsiți de încredere în propriile forțe? Am rămas fără oameni de valoare? Strică cuiva un salariu lunar de peste 2.500 de euro? Sălajul are un singur om cu studii superioare și experiența care se cere pentru a candida pe un asemenea post? Nu cred.

Dar înclin să cred că cei care sunt cu adevărat competitivi, pregătiți, buni sau foarte buni în ceea ce fac, și-au pierdut aproape total încrederea că pot câștiga vreodată un concurs pentru o funcție în aparatul de stat. Desigur, nu am dubii că acest concurs va fi unul corect, proba scrisă se ține la București, măcar aici putem avea o garanție, cât de cât, că va fi o probă corectă, deși…

Dar nu pot să nu fiu mirat de faptul că din Sălaj, un singur om merge la București pentru o funcție atât de importantă și, simt nevoia să repet periodic, un salariu megalitic, uriaș, pentru un om obișnuit care lucrează într-o instituție bugetară, susținută din banii mei. Din banii tăi, muncitor la multinaționala cea nenorocită care câștigi 1.800 de lei pe lună, din banii tăi, cea care frămânți plăcinte 12 ore pe zi și câștigi poate mai puțin de 300 de euro lunar sau din banii tăi, învățător, inginer, jurnalist, lucrătoare la ghișeu care lingi buletine și pașapoarte până vomiți, și nu reușești să câștigi mai mult decât un bon de casă la Lidl, în care ți ai făcut aprovizionarea pentru o săptămână. Nu mai vorbim de facturi, de cheltuieli cu copiii, cu bătrânii, cu tine și cu toate celelalte…

Desigur, vrei mai mult – învață, pregătește-te, aspiră! Vrei mai mult, îndrăznește, asumă-ți, prezintă-te la examenele vieții și dovedește că poți. Dar revin la întrebarea retorică, de la începutul rândurilor mele. Sunt suficiente astea? Reprezintă ele, toate adunate, plus munca ta, pregătirea, nopțile nedormite și sacrificiile nenumărate, o garanție a faptului că vei reuși, participând la o competiție curată? Sperăm că binele va învinge mereu, însă mereu am avut mascată în această  speranță, dorința ca lucrurile să fie mereu corecte și cinstite și să reușim să ne scoatem din cap demonii cei negricioși, care ne rânjesc mereu arătându-ne dinții lor stricați, după chipul și asemănarea lui, a terminatorului României, care ne spun în șoaptă că lucrurile nu sunt aproape niciodată ceea ce par a fi. În altă ordine de idei, mult succes candidatei noastre, la acest concurs. Iar dacă va fi să și reușească, ceea ce îi doresc din suflet, să fie cu noroc și pentru noi, cei care nu doar așteptăm ca acest municipiu să evolueze și să se dezvolte, dar și plătim pentru asta.

Alte articole

Leave a Comment