„De ce moare presa scrisă?”

Daniel Săuca

Excelent recentul număr (42/ iulie – august 2017) al revistei „Sinteza” cu tema: „De ce moare presa scrisă?” Vi-l recomand cu căldură (în ton cu vremea), și pentru că dezbaterea nu vizează doar mersul mass-media (tipărite) prin bătătura post-tranziției. Multe articole, texte, interviuri, documentare (foarte) bune care dau sau ar merita să dea de gândit, într-o societate sufocată, amorfă, lichefiată și din cauza lipsei aproape totale de „dileme” în spațiul public. Vasile Dâncu: „Jurnaliștii din presa scrisă par un ultim detașament, cel al disperaților, în încercarea de a trezi comunitățile moarte, comunități care se mulțumesc cu puțin și nu vreau să facă niciun gest pentru apărarea propriei lor demnități”; Caius Chiorean: „Să nu punem declinul presei tipărite pe seama incompetenței sau a incorectitudinii celor care o produc. E evoluția. Nici să nu îi cântăm prohodul. Câteva predicții privitoare la era informației s-au dovedit spectaculos de false. S-a crezut că media și mijloacele de entertaiment tradiționale sunt pe ducă. Internetul le va înghiți. Și totuși, televiziunea o duce surprinzător de bine, iar radioul se revigorează. Noile media nu le înlătură neapărat pe cele vechi, mai degrabă ele coexistă”; Peter Gross: „La afirmațiile că presa dispare ar trebui să se răspundă în același fel în care Mark Twain a răspuns zvonurilor despre moartea sa din 1897: «Rapoartele… sunt mult exagerate». Politica, schimbarea culturii și valorilor profesionale alterează presa, acum disponibilă pe hârtie și pe platforme digitale. Singura cale prin care ziarele pot dispărea este dacă eșuează complet și global să ofere jurnalism bun”; Juan Antonio Giner: „Problemele jurnalismului pot fi rezolvate numai prin mai mult și mai bun jurnalism de calitate”. Câteva citate din numărul menționat al publicației „clujene”, un număr ce ar merita să stea în „rastelul” (ca să nu zic biblioteca) fiecărui jurnalist (sălăjean). Închei (în loc de concluzie) cu un pasaj din interviul realizat de Radu Hângănuț cu Cătălin Tolontan: „Ne putem uita pe cifre și să admitem că vor dispărea versiunile de print. Este o discuție interesantă și de viitor. După ce ne asumăm că printul nu mai are viitor, ne putem întreba ce are viitor. Aici este lupta de dus. Aici este ceea ce ne preocupă pe toți și, în mod normal, ar trebui să fie toată societatea preocupată. Primul punct pe ordinea de zi ar fi să nu mai repetăm totuși erorile de dinainte. Adică dacă mai declarăm încă un război de tipul presă vs. Democrație… Problema este că nu suntem deloc departe de un nou război”.
P.S.: În Sălaj, în acest moment, apar, în format tipărit, trei cotidiene (Magazin Sălăjean, Graiul Sălajului, Sălăjeanul), două săptămânale (Szilágyság, Sportul Sălăjean), o publicație cu apariție lunară (revista Caiete Silvane) și o alta cu apariție trimestrială (revista Hepehupa). Tot în format tipărit apar mai multe anuare (Anuarul presei sălăjene, cele ale Episcopiei Sălajului, Muzeului Județean de Istorie și Artă și al Bibliotecii Județene). Revista „Școala noastră” a Casei Corpului Didactic apare de două ori pe an.

Alte articole

3 Thoughts to “„De ce moare presa scrisă?””

  1. Anonim

    Pentru că scrieți “adevărul”,tuvă muma-n ###!

  2. Lola

    De ce moare presa de orice grai ? Desi daca e sa ne uitam la continutul singurului ziar autointitulat “de gandire” intrebarea ar fi de ce nu se mai face jurnalism de calitate.
    1. Media nu si-a adaptat niciodata scrisul sau vorba (continutul) la cererea pietei. Toti ziaristii se simt genii, oacat insa ca scrisul lor esuaza sa se proiecteze in constiinta nationala (articolul de sus e un bun exemplu de “cum sa nu”)
    2. Media a esuat sa creeze personalitati care sa treaca zidurile editurilor. Lipsa de carisma verbala si intelectuala a ziaristilor a determinat si lipsa de simpatie a publicului, trend-ul care Te determina sa cumperi un ziar intrebandu-te ce a mai spus cutarica.
    -lipsa implicarii si insasi a vietii sociale a ziaristilor. E fain sa mergi periodic in gasca la cenacluri si grupari de gen, simtindu-Te geniu in singuratatea ta. Pacat ca singura implicarea sociala e reprosul Fata de cetateni ca nu “te cumpara”.
    -ajunge sa cumperi un ziar in Romania si afli tot ce au scria toate celelalte ziare si ce s-a spus pe televizoare cu o zi inainte. De ce as cumpara ziarul?
    -cand ai ramas ultima data cu ziarul in mana gandidu-te cat adevar ti-a aruncat in fata ziaristul? (sigur, exceptia e Sauca care prin parantezele din txt ne explica ca la neghiobi ce a vrut geniul sa spuna. Explicatia e pt Sauca desigur)
    -media a esuat sa demonstreze firmelor de publicitate si firmelor ca poate exercita o influenta asuora publicului. Si e normal sa puna pe tocator bugetele de publicitate cand ei STIU ca rezultatul publicitatii ar fi daca nu nul, cel putin negativ.
    -lipsa mentorilor
    -lipsa credibilitatii ziaristilor
    -lipsa vocatiei jurnalistilor
    -salariile de rahat
    As putea continua dar textul ar deveni plictisitor pentru ca fiecare din voi sa Isi ragaseasca viata profesionala si nu numai.
    Comportamentul media in Romania e cel a unei gasti care a ajuns la festin. Cati bani circula in publicitatr? Noua cat ne dau? De ce primim numai stat? De ce si-au taiat nemernicii bugetele? Primariile de ca day bani mogulilor media? Criza e de vina pentru tot.
    E bine totusi ca am gasit un vinovat. Americanii sunt de vina !

  3. I.C.

    Peste cîțiva ani, să zicem 5, nu va mai exista ziar on paper. Absolut nimic de regretat. Deși am binișor peste 60 de ani, nu mă interesează foșnetul hîrtiei de foarte mulți ani (inclusiv cărți citesc pe e-book reader), citesc care și cîte publicații doresc pe net, lucru care pe hîrtie mi-ar fi foarte anevoios și foarte costisitor. Iar ziariștii vor trebui să se adapteze, să fie ceva mai calificați. Vor trebui să integreze fluent ziaristica cu web design. De exemplu, acest ziar a făcut un rebranding, dar interfața a devenit foarte neprietenoasă și dificil de parcurs. De atunci, în multe zile nici nu mi-am mai adus aminte de „Magazin Sălăjean”. „Învățați să-nnotați, sau vă duceți la fund” (Pittiș). Parafrazînd, sînt pline „cimitirele” presei de ziare de neînlocuit.

Scrie un comentariu