De peste un mileniu în Sălaj şi de aproape un secol în România (III)

În episoadele precedente a fost vorba despre organizarea administrativă a Sălajului istoric, despre populaţia Sălajului în ultimii 160 de ani.

 

Capitolul III. Personalităţi de seamă – personalităţi maghiare din Sălaj (1)

 

Fără să facem inventarul complet al personalităţilor maghiare importante care s-au născut în Sălaj ori au activat aici sau au făcut ceva anume pentru comunitate în decursul secolelor, vă prezentăm – mai succint sau mai detaliat – personalităţi cu care ne putem mândri cu toţii (nu doar maghiarii se pot mândri!). Unele dintre ele sunt (sau pot fi) cunoscute românilor, alţii însă mai puţin. Tocmai din acest motiv trebuie să vorbim despre ele.

Este lăudabilă inţiativa Bibliotecii JudeţeneIoniță Scipione Bădescu, care a publicat în cel puţin două ediţii date biografice despre sălăjeni merituoşi (Oameni de seamă ai Sălajului, I-II. şi Sălaj – oameni şi opere). Printre cei prezenţi în aceste volume sunt şi relativ multe personalităţi maghiare, dar mai sunt şi unele absenţe remarcabile. Dar oricum, repet, iniţiativa BJS este bună şi poate fi continuată… .

Ilosvai Selymes Péter, ori  Selymes Péter (1520-1580), cărturar umanist  din Ilişua, autor a mai multor scrieri istorice şi literare despre Alexandru Macedon, Sfântul Paul etc. Ultima şi cea mai cunoscută operă a sa a fost despre Toldi Miklós, pe care a scris-o tocmai la Coşei.

Epopeea despre Toldi Miklós din Nuşfalău este deosebit de importantă, căci este singura sursă istorică şi literară care a păstrat pentru posterioritate faptele viteazului Toldi. În secolul al XIX-lea, faptele bravului Toldi Miklós au fost redescoperite tocmai în urma acestei opere. Şi să fim sinceri, Sălajul e aşa de bogat în cărturari şi umanişti din secolul al XVI-lea? Sau în eroi viteji de talia lui Toldi Miklós?

 

Gyulaffy László, „Ahileul maghiar” (1520-1579)

A fost un căpitan şi participant la zeci de bătălii antiotomane, originar din Ungaria, care după cucerirea părţii centrale a Ungariei şi-a găsit o nouă patrie în Tranislvania, în Principatul Transilvaniei, care tocmai în acele decenii se organizează.

Personal s-a duelat cu mulţi viteji turci şi de fiecare dată el a ieşit învingător. În timpul războaielor antiotomane de pe teritoriul Ungariei, pe la mijlocul secolului al XVI-lea, a fost căpitanul sau comandantul a mai multor cetăţi-garnizoane, care cu succes au opus rezistenţă turcilor aflaţi în expansiune (a fost vremea lui Soliman Magnificul, când turcii erau aproape să cucerească Viena).

În ultima sa perioadă, a fost comandantul armatei Principatului Transilvaniei în bătălia de la Sânpaul (1575), când a fost înfrânt pretendentul susţinut de imperiali (austriecii dorind să instaleze în Transilvania un apropiat de-al lor, în locul principelui ardelean ales de Dietă şi confirmat de Poartă).

Drept recompensă,  principele Báthori István a donat lui Gyulaffy domeniul Cehu Silvaniei, unde va trăi în ultimii ani de viaţă. Şcoala maghiară din Cehu Silvaniei îi poartă numele.

Talentul său militar şi curajul său pot fi comparate, fără exagerare, cu faptele lui Kinizsi Pál (pentru români Pavel Chinezul), viteazul comandant al regelui Matia Corvinul.

 

Báthori István (1533-1586)
Báthori István a fost principe al Transilvaniei şi rege al Poloniei (Ştefan sau

Stephanus Báthori. Se mai scrie şi Báthory).

S-a născut la Şimleu Silvaniei şi a fost botezat în biserica romano-catolică de acolo. A fost primul principe ales al Transilvaniei în 1571.

Báthori a fost un principe umanist şi viteaz, fondatorul primei universităţi din Transilvania, la Cluj în 1581 (este vorba despre Academia Iezuită). În 1576 a fost ales rege al Poloniei, şi din acest motiv s-a mutat în Polonia. În Transilvania a domnit în continuare fratele său şi apoi nepotul Zsigmond (Sigismund Báthori). Ca un bun monarh. chiar şi din Polonia a avut grijă de patria sa natală, Transilvania.

Polonezii îl consideră cel mai mare rege al lor, este înmormântat în catedrala Wawel din Cracovia, împreună cu regii şi preşedinţii Poloniei. Şcoala maghiară din Şimleu poartă numele lui Báthori István.

Persoana sa poate face legătura între trei dintre statele şi naţiunile Europei Centrale: Polonia, Ungaria şi România.

 

Gyarmathi Sámuel (1751-1830)

Gyarmathi Sámuel s-a născut la Cluj pe 15 iulie 1751. Mai întâi a studiat la Cluj, apoi la Aiud şi între 1766-1769 a urmat cursurile superioare la Colegiul Reformat din Zalău. După aprofundarea studiilor la Aiud a continuat cu medicina la Viena, între 1776-1782. După obţinerea diplomei în studii medicale, în mai multe rânduri a lucrat ca medic, iar apoi pedagog sau medic de familie la unele familii de aristocraţi din Transilvania şi nu numai (la Aiud, Deva, Pojon şi Cluj până la 1795).

În acest timp a scris o gramatică a limbi maghiare şi alte cărţi de gramatică, a tradus piese de teatru din germană. Între anii 1796-1798 şi-a continuat studiile la Göttingen în Germania. În acest timp a făcut mai multe călătorii în Germania, Suedia şi Danemarca învăţând şi aceste limbi precum şi cea rusă. Pe baza studiilor de filologie comparatistă a publicat opera sa principală despre originea fino-ugrică a limbii maghiare: Affinitas linguae hungaricae cum lingius fennicae originis grammatice demonstrata (Göttingen, 1799). Cu această operă a devenit un filolog foarte cunoscut în lumea ştiinţifică europeană. Între anii 1800-1809 a activat la Zalău ca profesor, apoi s-a întors la Cluj unde a mai trăit 20 de ani. A fost înmormântat la Cluj.

În decembrie 1799, Gyarmathi Sámuel a primit o invitaţie ca să preia conducerea Colegiului Reformat din Zalău. În acelaşi timp, Gyarmathi a primit şi invitaţia de la Comitatul Solnocului de Mijloc, să devină medicul primar al comitatului. El a acceptat prima ofertă de a deveni profesor la colegiul din Zalău.

A sosit la Zalău în aprilie 1800 şi în discursul său inaugural a prezentat planul său de modernizare a colegiului. El a fost adeptul pedagogiei moderne germane şi engleze, pe care le-a aprofundat atât prin lecturile sale, cât şi prin călătoriile şi studiile sale în străinătate. La început Gyarmathi a predat singur în clasele cursului superior, iar în clasele mai mici predarea era făcută de către elevii mari. El a fost retribuit ca şi rectorii (în must, ceva bani şi cereale).

Colegiul Reformat din Zalău în timpul lui Gyarmathi a devenit o şcoală medie (gimnaziu în terminologie germană) cu un plan de învăţământ adecvat cerinţelor vremii. În aceşti ani a crescut semnificativ numărul elevilor de la colegiu.

El a fost o fire mai retrasă şi mai sensibilă, din această cauză localnicii nu prea i-au fost recunoscători, deşi el merita mai mult. Enoriaşii care trebuia să plătească întreţinerea colegiului şi profesorului, sub diferite pretexte refuzau plata convenită şi s-au adunat restanţe însemnate, care niciodată nu au fost onorate. La un moment dat a recunoscut că dacă nu ar avea o avere proprie, nu ar avea din ce trăi. Avea locuinţă de serviciu în colegiu, ca să-i mai supravegheze pe elevi, dar după un timp a fost nevoit să se mute în oraş, pentru faptul că elevii l-au deranjat şi nu l-au respectat. În plus, eclesia avea pretenţia ca în zilele de împărtăşanie personal să slujească în biserică, cum obişnuiau rectorii pe vremuri. Gyarmathi însă nu era dispus, deoarece el se considera profesor şi medic, deci mai degrabă om de ştiinţă, decât preot. În plus, la biserica reformată din Zalău slujeau permanent unul sau doi preoţi. În aceste condiţii nu e de mirare că savantul lingvist nu a rezistat în provincialul Zalău decât un deceniu (1800-1809). Cu toate acestea prin testament a lăsat întreaga sa avere şi biblioteca, colegiului reformat din Zalău.

 

Alte aspecte mai puţin cunoscute din biografia lui Gyarmathi:

Pe 11 mai 1784, cât timp se afla la Pozsony (Pressburg) a făcut un experiment reuşit cu un balon cu aer cald, cu doar un an după ce fraţii Montgolfier au reuşit să facă un zbor cu balonul lor. Cum reiese din relatarea presei vremii, la experiment a participat multă lume. Deci a fost un expert şi în domeniul fizicii, nu doar filolog, medic şi pedagog.

În secolul al XVIII-lea, la insistenţele Vienei se răspândeşte cultura cartofilor în Transilvania. Din sursele vremii reiese că o anumită specie de cartofi, numită „cartofi galbeni” a fost împământenit în Transilvania de către Gyarmathi, care în timpul şederii sale în Göttingen (Germania) a constatat că sunt soiuri de cartofi mai gustoşi pentru ciorbă de cartofi şi pentru fripturi. A adus personal cartofi pentru însămânţat din Germania şi i-a pus la dispoziţia oamenilor să-i cultive.

László László

 

Alte articole

Leave a Comment