Zvonotecă

# Un şefuţ mai sensibil de la ferma de diicotiledonate se ţine cu nănău mare şi tare, pe sus, de nu-i ajungi nici cu prăjina la flit. Ne dăm şi noi de cu seamă că omul tre’ să se ascundă de infractori ori să se camufleze în mulţime, dar de aici şi până la a-ţi întoarce spatele pe stradă, ar trebui să fie cale lungă. Înainte de-a pupa poala popii, adică de-a pune mânuţa pe-o funcţie de şefuţ, omu’ mai arăta şi se comporta ca un om. Amu’, după ce s-a urcat ca scroafa în copac, nu-l mai poţi da jos de-acolo. Şi-apoi, cum să coboare el, ditamai miezu de la diicotiledonate, în rându’ prostimii, când se-nvârte doar în medii intelectuale, printre infractori de doi lei şi târfe nesatisfăcute?!

# Cică bat elevii toate recordurile la chiuleală! Nici că le pasă de pedepsele ce-i aşteaptă pentru fuga de la ore, că doar părinţii au migrat spre ţări calde, profesorii s-au săturat să-i urecheze… Aşa că umplu barurile cât e ziua de lungă şi, la final de program, fuga acăsucă, după care iar la bar. Şi normal că atunci când dau examene ştiu pruncii să se plângă că lor le este greu. Într-adevăr, ciclul acasă – bar, în loc de şcoală – acasă – pat presupune efort mărit pentru vârsta lor.

Alte articole

One Thought to “Zvonotecă”

  1. zoltan

    Ala de la diicotiledonate nu e Budusan?

Leave a Comment