# Elefanta gunoierilor încă pune beţe în roate traficului din Zalău. Când hardughia mobilă se nimereşte printr-un cartier cu străduţe mărunţele, toate celelalte maşini sunt puse la respect. Nimeni nu trece, nimeni nu mişcă. În schimb, şoferii încremenesc pe linie, de spaimă ca elefanta să nu le radă vopseaua de pe laterale. Ce mai, prin intersecţii şi pe străzile din Zalău se petrec lucruri trăznite. Ce să faci? La toţi ni-i greu!
# S-a dat startul la postit şi te apucă râsu’, plânsu’ când îi vezi pe unii strângându-se la curea şi abţinându-se de la pohtele stomacului, pentru a da însă iama în mâncare de îndată ce a trece Sfânta Marie. Şi avem de pe acum un deja-vu cu marea îmbulzeală care s-a lăsa prin pe la biserici, să pună lumea mâna pe apă sfinţită, pe icoane, pe piroşte şi cozonac gratis, că doar dacă e gratis tre’ apucat cu amândouă mâinile. Se vor călca iar în picioare, se vor trage iar coate-n burţi şi se vor ţine de brăcinare, ca nu cumva să apuce vecinul ploconul înaintea lor. Un singur lucru nu pricepem: dacă tot ne-am obişnuit cu demzăţul românilor când se dau gratuite la biserici, de ce popii continuă să îşi bată gura degeaba rugându-i să nu se îmbulzeazcă? Lasă-i, părinte, că nu ştiu ce fac! Şi e mare grădina Domnului şi mulţi sar gardul!
