Zvonotecă

# Bine-a zis cine-a zis că sângele apă nu se face. În oraşul de pe Şomes s-au întâlnit ieri, tăţi şefii, la clasica şuetă unde, cică, se dezbat problemele acestui judeţ încercat de toate nevoile pământului. Zalăul a devenit prea anost şi o plimbare până la Jibou, cu maşinile de service nu-i o grozăvie, că deh… Mai ies oamenii din rutină, mai văd investiţiile realizate sub sceptrul colegilor de scenă politică, mai iau pulsul electoratului şi, ca tot omul, mai stau la un pahar de vorbă. După muncă mai trebuie şi un pic de odihnă, că drumul până la Jibou şi înapoi nu-i chiar atât de uşor, ştim bine asta. O întâlnire în oraşul de sub Măgură, pe când?

# 23 august! Ce-a fost și ce-a ajuns… Dincolo de semnificația istorică a zilei și de rezonanța, chiar și “fonetică” a datei, sălăjenii își amintesc de vremurile în care 23 august era așteptat cu sufletul la gură și cărbunii încinși. Nu se găseau, pe vremuri, mici, dar aveam cu toții doi-trei mititei să-i aruncăm pe grătar. Mai combinam cu un pic de clisă picurată, băgam masiv cu pâine și reglam din bere la final. Că așa era la iarbă verde și la grătar, care cum putea, care pe unde apuca. Azi avem picnic. Avem weekend, avem Fest-uri , avem Party -uri și avem tot soiul de evenimente care ne oferă o bucurie mult mai ternă, mai inconsistentă, față de cea pe care o trăiam, an de an, de 23 august. “Am și uitat că vine 23 august. Când eram tânăr, ne pregăteam cu o săptămână înainte. Ce bucurie era!”, îi spunea deunăzi, un senior consoartei sale, în scurta călătorie cu autobuzul către casă.

Alte articole

Leave a Comment