Zvonoteca

# Amu, că tăt s-o sfârşit ultimu’ scandal din curtea (h)episcopiei Sălajului şi majoritatea bărboşilor cujetă la cele duhovniceşti ori lumeşti, îl aşteptăm în redacţie, cu drag şi nerăbdare, pe purtătorul de vorbe şi patrahir a lui Petruţ, să ne ceară ip-urile fraierilor ce comentară pe internet la adresa extraordinarplenipotenţialului prim bărbos al judeţului. Nu de alta, da ăia ce avură curaju să-şi baje bărbăţia în splendida imajine a lui Barbă Neagră – ridicată, ce-i drept, cu multă sudoare şi bani grei din buzunarele fraierilor de enoriaşi – trebe aşteptaţi, cu drag şi nerăbdare, la poliţie, să dea cu subsemnatu’ ori să pupe… pulanu organului. Iar dacă noi vom pleca capetele (ceea ce nu se va întâmpla) îi posibil să dispară aprope tătă preoţimea ortodoxă din Sălaj, de-or rămâne la cormanele „turmii” numa ala fericit, cu barbă vopsâtă, şi, cum altfel?, cel dintâi pupincurist al lui.

# Nu ştim cum se face, da’ pe pe majoritatea trotuarelor din centrul mun’ţipiului stau parcate una-ntr-alta maşini şi microbuze. Ieri, în faţă la galeriile vieţii, pietonii nici nu mai aveau pe unde să treacă şi coborau în stradă, pe lângă maşini, din cauză că o hardughie pe patru roţi bloca tot. Păi dacă avem firmă de ridicat maşini, oare angajaţii ei lucrează după preferinţe? Ori poate dau cu banul şi decid ce să salte şi ce nu, că vorba aia, una da, alta ba, una-n poală la vecina!

# Ne-am scos: nu mai tre’ să aşteptăm ca Marky Mark şi Mickey Mouse să ne facă aeroport, că, cică, avem deja. Colo, la coada lacului cel mare, la un viloc preasfinţit şi dat cu aghiasmă este o pistă de aterizare de numa’ luceşte seara de becuri şi beculeţe încât la ea te poţi uita, dar la lună şi la luceferi ba! Cel puţin, aşa zic babele pe şanţ şi se ştie că nu scornesc ele poveşti numai de dorul lelii. Şi-apoi tot gura lor zice că acolo este şi un jacuzzi mişto rău, de s-ar scălda-n el şi prinţul emiratelor, cu tot haremul lui de cadâne, şi tot ar rămâne loc de oareşce scubadiving. Deci şi cu asta ne-am scos: nu mai tre’ să cerem bazin olimpic, că judeţul are deja unul. Şi bănuim că ştim şi cum de ne-o lovit norocul ăsta: totul se trage de la locaţie, adică de la coada lacului, în care mai mult ca sigur că stă peştişorul de aur, bată-l sfinţii să-l bată de hoţoman! Cu barba lui cu tot!