„Nu am nicio problemă! Dacă vreau, pot să nu mai fac acest lucru! Problema este la cei din jur deoarece exagerează”…
De multe ori, acestea sunt cuvintele celor ce manifestă comportamente caracteristice tulburărilor controlului impulsului: tulburarea explozivă intermitentă, kleptomania, piromania, jocul de şansă patologic, şi tricotilomania.
Conform DSM (Manualul Diagnostic şi Statistic), caracteristica esenţială a acestor tulburări este incapacitatea de a rezista unui impuls sau unei tentaţii de a efectua un act care este dăunător propriei persoane sau celor din jur. Aceste probleme menţionate, sunt grave, deoarece, afectează toate domeniile vieţii, respectiv persoanele pierd contactul cu societatea, apar tulburări emoţionale de genul depresiilor, anxietăţii, ruşinii şi furiei, relaţiile cu cei din jur suferă deteriorări semnificative, apar problemele financiare şi de cele mai multe ori ajung să fie singure într-o lume ireală care nu oferă decât iluzii.
Persoanele cu aceste probleme, de obicei, ştiu că se comportă greşit sau ciudat, dar, deşi verbalizează, nu se pot abţine de la acest comportament, au un control scăzut sau chiar deloc.
Există caracteristici evidente ale persoanelor cu tulburări de control al impulsului:
•Incapacitatea unei gratificări întârziate, respectiv iau decizii cu scopul de a obţine o recompensă imediată, fără a lua în seamă cât este de mică recompensa şi ce consecinţe are pe termen lung.
• Distractibilitatea, se referă la incapacitatea de a-şi menţine concentrată atenţia asupra unei sarcini.
• Impulsivitatea este caracterizată cognitiv prin dezinhibare sau incapacitatea de a se comporta într-o manieră aşteptată, bazată pe constrângerile şi normele culturale.
În situaţia celor ce au o problemă cu jocul de şansă patologic, niciodată nu va conta o anumită sumă de bani, nicio sumă de bani nu va fi suficientă pentru a se opri, deoarece ei trăiesc intens, simt o senzaţie crescută de tensiune sau de excitaţie înainte de a comite actul, iar apoi experimentează plăcerea, gratificaţia sau un anumit grad de uşurare, astfel că şansa ca acest comportament să se repete este foarte crescută. Deşi tindem să acceptăm anumite explicaţii pe care cei cu astfel de probleme le oferă, trebuie ca cei din jur să fie atenţi şi să ia în calcul faptul că există explicaţii şablon care nu duc la rezolvarea problemei,ci sunt doar „false explicaţii”.
Explicaţiile pe care jucătorii patologici le oferă de cele mai multe ori sună cam aşa:
• Mă distrez puţin, nu se întâmplă nimic rău pentru că mă joc puţin.
• Sunt un jucător bun şi pot să fac mulţi bani pentru mine şi familia mea.
• Toată lumea are un hobby. Jucatul e hobby-ul meu.
• Trăieşti doar o dată şi trebuie să te bucuri de viaţa ta! Jucatul mă face fericit.
• Ştiu că sunt aproape de un câştig mare. Trebuie să continui.
Ajutorul specializat există, studiile şi cercetările confirmă acest aspect, dar, pentru asta trebuie ca cel care trăieşte toate aspectele menţionate mai sus, să înceapă să recunoască problema cu care se confruntă, să decidă să se oprească şi apoi să caute ajutorul necesar, deoarece „lupta” cu propriile dorinţe şi cu „dependenţa psihică” este foarte anevoioasă.
Pentru întrebări şi răspunsuri:
Cabinet individual de psihologie Bruchental Daniela Maria
Adresa: Gheorghe Lazăr, Bl.L9, Ap. 1, Şimleu Silvaniei
E-mail: silaghi.daniela@yahoo.com
Telefon: 0746788506
Psiholog clinician autonom şi psihoterapeut
Bruchental Daniela Maria
(P)
