Cele mai multe scrisori primite într-o viaţă de om însumează 22.018 bucăţi. Acesta este numărul care i-a adus sălăjeanului Gabriel Antoniu Lavrincic, la vârstă de 35 de ani, un loc în Cartea Recordurilor. Reprezentanţii Guinnes World Records au emis în 12 aprilie 2011 o diplomă pe numele sălăjeanului, document care-i certifică recordul mondial absolut la scrisori primite.
Gabriel Antoniu Lavrincic, în vârstă de 35 de ani, născut în Şimleu Silvaniei, judeţul Sălaj, a ajuns în Cartea Recordurilor ca având cel mai mare număr de scrisori primite într-o viaţă, respectiv 22.018. Toată corespondenţa personală care i-a adus sălăjeanului un loc în Guinnes World Records este primită de la mai mulţi copii – pionieri, după cum îi place şimleuanului să-i numească, din fosta URSS între anii 1987 şi 1991. În prezent, colecţia de scrisori se află depozitată la locuinţa părinţilor săi din localitatea Marca. Acestea sunt doar scrisorile rămase într-o stare perfectă, având atât timbrele cât şi ştampila poştei, din cele aproximativ patru milioane de scrisori primite câte avea în anul 1994.
Gabriel Lavrincic avea 12 ani când s-a hotărât să înveţe limba rusă de unul singur. Având nevoie de practică pentru a studia limba, acesta a dat un anunţ într-un ziar pentru a coresponda cu copii din Uniunea Sovietică. La început, primea câteva scrisori pe zi. Mai târziu, s-au transformat în sute. “Când am ajuns la poştă nu-mi venea să cred ochilor! Una dintre camere a fost umplută cu scrisori adresate mie şi la manipularea acestor scrisori se trudea tot personalul poştei! Eu am chemat prietenii şi am transportat toate aceste scrisori la mine acasă cu roabele, cărucioarele, cu sacii. Asta a durat câţiva ani. Cu unii dintre ei am corespondat regulat o perioadă lungă de timp, iar cu alţii s-au legat prietenii strânse care dăinuie până în ziua de azi”, spune acesta.
Sălăjeanul Gabriel Lavrincic ne-a spus că totul a pornit în timp ce lucra la un ziar din Norvegia, în urmă cu câteva luni, într-o discuţie cu colegii de serviciu. Venit în concediu în România, am ajuns în vizită la părinţi, unde mi-am regăsit şi corespondenţa. Am decis să fac curăţenie între scrisori, astfel că am ars cam o jumătate de milion, până când mama m-a rugat să păstrez câteva dintre ele ca amintire. Întors la locul de muncă, le-am povestit colegilor despre cum mi-am petrecut timpul în ţara natală, precum şi despre scrisori. Un coleg mi-a spus atunci că ar trebui să intru în Cartea Recordurilor. Ceea ce s-a întâmplat. Dat fiind faptul că sunt destinatarul unui număr atât de mare de scrisori am intrat în Cartea Recordurilor: sunt campion mondial absolut la scrisori şi corespondenţă, ne-a spus extrem de încântat mărcanul.
Toată documentaţia pentru certificarea scrisorilor a durat câteva luni, însă, la doar trei zile de la trimiterea dosarului către oficialii Guinnes World Records, şimleuanul a primit răspunsul afirmativ. Astfel, în luna martie, reprezentanţii Guinnes World Records s-au deplasat în comuna Marca, judeţul Sălaj, unde alături de alte câteva oficialităţi au stabilit recordul mondial absolut la scrisori. În data de 12 aprilie 2011, aceştia au emis o diplomă pe numele lui Gabriel Antoniu Lavrincic, care certifică recordul mondial absolut la scrisori.
În viitorul apropiat, Lavrincic intenţionează să deschidă un Muzeu Naţional al Scrisorilor, în comuna Marca, judeţul Sălaj, cu sprijnul Primăriei Marca, al Direcţiei Regionale de Poştă Cluj-Napoca şi al unui prieten cetăţean rus, prieten din copilărie, un renumit om de afaceri. Am câţiva prieteni la Moscova care deţin câteva agenţii de turism şi declară că foarte des au cereri de a vizita România. Însă dânşii, din păcate, nu pot oferi mai nimica acestor doritori. Tocmai de aceea, alături de mai mulţi prieteni jurnalişti şi oameni de afaceri ruşi – cu unii chiar corespondez de la vârsta de 13 ani – din Federaţia Rusă, Anglia, Germania şi Spania am început o campanie de promovare turistică a judeţului Sălaj, Transilvania şi România. Ne dorim chiar înfiinţarea unui Muzeu Naţional al Scrisorilor, unde să fie expusă colecţia de scrisori primite de la pionierii din Uniunea Sovietică. Chiar am adus o echipă de jurnalişti de la ziarul << Argumenti i Fakti >> care au rămas uimiţi de frumuseţile Sălajului, ale Transilvaniei. În curând vor publica mai multe materiale în presa internaţională despre judeţul Sălaj şi Transilvania, a afirmat Gabriel Lavrincic.
Sălăjeanul Gabriel Lavrincic spune că evenimentele legate de corespondenţa cu pionierii din Uniunea Sovietică i-a schimbat viaţa. Un articol publicat despre mine în anul 1990, pe când eu aveam numai 14 ani, m-a făcut să conştientizez că învăţarea limbilor străine este şansa vieţii mele. Acest articol a avut o influenţă pozitivă majoră asupra caracterului meu şi a contribuit foarte mult la formarea mea ca individ. Vorbesc zece limbi străine: rusă, engleză, spaniolă, italiană, slovacă – tatăl meu este de etnie slovacă, norvegiană, bulgară, poloneză, sârbă şi croată. Dintre toate, limba rusă îmi este cea mai dragă, pe care de altfel am învăţat-o singur la vârsta de 13 ani, folosind ca metodă corespondenţa prin scrisori cu pionieri din Uniunea Sovietică. Ţin însă să menţionez că tot ceea ce am făcut obţinând astfel recordul Guinnes World Records a fost sub îndrumarea bunicului meu Petru Juca, în vârstă de 90 de ani, care, lucrând ca translator pe front în al Doilea Război Mondial, m-a ajutat în redactarea scrisorilor, a spus acesta.
În prezent, Gabriel Antoniu Lavrincic este directorul de comerţ export în cadrul Simex Grup România, totodată, reprezentantul oficial al mai multor fabrici de încălţăminte din România care deja exportă prin noi produse în Federaţia Rusă şi Ucraina.