Tihna localnicilor de pe Valea Almaşului – excavată de balastiere

Tone de praf, albii roase şi pline de cratere uriaşe, case cu pereţii crăpaţi, drumuri denivelate şi desfundate şi un du-te vino continuu al maşinilor de mare tonaj – acestea sunt problemele pe care trebuie să le îndure zilnic localnicii din comuna Bălan, care susţin că viaţa şi tihna întregii comunităţi este întoarsă pe dos de balastierele amplasate pe Valea Almaşului. Oamenii spun că “baiul” durează de mai bine de 10 ani şi că, în ciuda multiplelor sesizări făcute la autorităţi, nimeni nu a plecat urechea la necazul lor.

Nu sunt deloc puţine comunele sălăjene unde localnicii s-au plâns, de-a lungul anilor, de probleme cauzate de balastirele amplasate în albiile cursurilor de apă care traversează judeţul. Una din aceste comune este Bălan, unde praful lăsat în urmă de maşinile care transportă balastru şi crăpăturile din pereţii locuinţele sunt constante ale vieţii de zi cu zi pentru numeroase familii. În timp ce unele din ele pun în fiecare seară capul pe pernă cu teama că albia se apropie tot mai mult de fundaţia caselor, altele îşi văd zilnic răpite şi înghiţite de vale bucăţi întregi de grădină. În locul unde anul trecut erau straturi de legume şi şiruri de cartofi, acum unii localnici privesc un hău de până la 2-3 metri, pe care, dacă-l cobori, ajungi direct în apa Almaşului.
Ajunşi la disperare, oamenii susţin că suportă totul de mai bine de o decadă şi că întreaga situaţie a fost cauzată de balastiere de pe Vale. “Nivelul văii este foarte adâncit, iar oamenii au rămas fără apă în fântâni în Gâlgău Almaşului şi Chechiş, întrucât apa din pânza freatică se drenează în vale. Asta e o problema mare când oamenii au animale şi trebuie adăpate, mai ales în Chechiş. În Gâlgău Almaşului au apărut efecte secundare şi pe pâraiele adiacente văii. Este un om care are casa lângă un pârău, la locul numit <> – înainte de exploatarea nisipului, valea era de un metru şi jumătate, iar acum a ajuns la o adâncime de aproximativ şase metrii şi bietul se teme să nu o ia casa la vale în râpă. În Bălan, balastierele au săpat cam mult şi râul a început să mănace malul până la şoseaua principală”, ne-a declarat Florin B., unul din localnicii nemulţumiţi.
Şi Virgil P., din satul Gâlgău Almaşului, este revoltat de întreaga situaţie şi dă întreaga vină pe exploataţiile din albia râului. “Ne-a excavat tot, până şi tihna. Nu este firesc, nu se mai poate aşa. De peste 10 ani se întâmplă lucrul ăsta, iar efectele sunt groaznice: a coborât atât de mult albia râului, încât acum, ca să ajungi de pe mal la apă, trebuie să pui o scară. Altadată intrai de pe mal direct cu picioarele în apă”, ne-a declarat Virgil P. Acesta a spus că din cauza aceloraşi excavaţii făcute în Valea Almaşului, toate pâraiele şi cursurile mici de apă de pe raza comunei Bălan şi-au coborât albiile, iar în loc de şuvoi de apă, abia dacă mai curge un fir subţire. “Au secat pâraiele şi văile şi au secat şi fântânile oamenilor. Şi nu este din cauza secetei, că dacă era aşa, în anii trecuţi aveam apă. Este clar din cauza excavaţiilor.În plus, degeaba zic ei că nu mai exploatează nisip şi balastru din albie decât pentru urgenţe, dar când vin şi îl iau de la cinci metri de albie, tot rău fac, că sapă nişte gropi adânci, în care se adună apa şi se formează heleştee şi tot aia e. Şi apa erodează malul, ne fuge terenul de sub case”, a declarat Virgil P. Acesta este nemulţumit şi de crăpăturile din pereţii caselor, cauzate de trepidaţiile iscate de maşinile de tonaj greu care transportă balastrul. “Balastul este transportat mai ales pe timp de noapte cu camioane grele, care nu au limită de viteză şi nimeni nu le controlează, iar din cauza vibraţiilor au început să crape pereţii caselor”, a spus localnicul.
Probleme în ceea ce priveşte terenul “furat” de ape înregistrează şi Vasile F., din Chechiş. “Eu abia îmi întabulasem grădina, am dat o grămadă de bani la notar. Acum aproape că nu a rămas nimic, mi-a luat-o valea. Foarte mult a mâncat apa”, ne-a declarat bărbatul. Acesta a spus că soluţia pentru ca apa să nu mai rupă bucăţi din terenurile oamenilor şi să nu se apropie periculos de mult de locuinţe ar fi îndreptarea albiei râului cu un utilaj, iar apoi plantarea de arbori şi arbuşti pe mal, “ca să ţină solul împotriva eroziunii”. “Acum apa trece pe la mine prin grădină, dar ar trebui adus un utilaj şi îndreptată albia. Apoi trebuie să se planteze salcâmi şi alţi arbuşti, să ţină malul. Dar asta trebuie să facă autorităţile, nu noi, că noi nu avem posibilitatea”, a declarat Vasile F.

Sesizări în van

Localnicii susţin că de-a lungul anilor, au făcut mai multe sesizări şi au adus problema la cunoştinţa autorităţilor, însă nu s-a luat vreo măsură care să încetinească degradarea malului sau care să oprească râul să le mai “fure” din terenuri. “Au fost depuse mai multe reclamaţii şi sesizări, însă nimic”, a spus Virgil P.
De cealaltă parte, comisarul şef al Comisariatului Gărzii de Mediu Sălaj, Csutak Nagy Erszebet, a declarat că, într-adevăr, au fost înregistrate sesizări din partea localnicilor din comuna Bălan, însă inspectorii deplasaţi la faţa locului au constatat că acolo există o singură balastieră, amplasată cam la 300 de metri de gospodăriile oamenilor, care nu mai excavează de câţiva ani din albia râului, ci doar sortează balastru. “S-a dispus obţinerea actelor de reglementare, pentru că, dacă se ia balastru de la staţia de sortare, trebuie stropit asfaltul să nu se producă praf”, a declarat comisarul şef al CGM Sălaj.
La rândul său, primarul comunei Bălan, Isaia Maghiar, a declarat că reclamaţiile oamenilor sunt mai mult închipuite şi că aceştia pun efectele secetei din vară şi din anii trecuţi pe seama balastierei, lucru care este nefondat. “Sunt aiureli, este o mână de oameni care se războiesc cu primăria şi cu balastiera. A fost secetă anul ăsta şi anii trecuţi, de aceea nu au oamenii apă în fântâni şi de aceea au secat şi pâraiele. Ce poţi face când este secetă? Cei care au vrut să rezolve problema fântânilor au găsit o soluţie: este o sondă în Chendrea şi cu 1.500 – 2.000 de lei se sapă şi se adânceşte puţul. Aşa au făcut cei care au înţeles că este secetă şi care au vrut să aibă apă. Ceilalţi stau şi se plâng”, a spus primarul Maghiar.
Acesta a spus că balastiera nu mai excavează balastru din albie de mai bine de un an, toată activitatea ei fiind redusă la sortare. “Nu mai excavează de câţiva ani, de fapt nici nu ar avea ce, dacă nu a plouat în ultimii ani nu este nici balastru. Cât priveşte traficul greu, sunt amplasate indicatoare pe drumuri, încă de acum 2 ani. Ce pot face eu mai mult?”, a spus edilul. Potrivit primarului, problemele legate de eroziunea malurilor nu sunt atât de mari pe cât reclamă localncii şi a precizat că acest aspect nu are de-a face cu balastiera.
Conducerea Sistemului de Gospodărire a Apelor (SGA) Sălaj susţine că debitul scăzut al Almaşului, precum şi lipsa apei din fântânile oamnenilor este cauzată de secetă, şi nu activitatea balastierei din comună, care, de altfel, în prezent nici nu mai exploatează balastru din albie. “Este cel de-al şaselea an cu deficit hidrologic în bazinul Văii Almaşului. Deficitul annual este de 30-35 la sută faţă de debitul mediu multianual, iar in octombrie debitul se situează la 12 la sută din debitul mediu lunar.De asemenea, pe primele nouă luni din acest an, debitul este de 45 la sură din debitul mediu multianual. Fenomenul de secetă hidrologică a influenţat în mod direct regimul apelor freatice, de asta a scăzut apa în fântâni”, a declarat purtătorul de cuvânt al SGA Sălaj, Dorina Olar.
Aceasta a spus că, în ultimul an, o singură balastieră a funcţionat pe raza comunei Bălan, reglementată de SGA, însă aceasta nu exacavează în prezent din albie. În legătură cu eroziunea malurilor, Dorina Olar a declarat că sunt mai multe zone în judeţ unde se înregistrează acest fenomen, dar că SGA încearcă să limiteze aceste fenomene prin lucrări periodice, finanţate din bugetul de stat.

În loc de concluzii

Între timp, cu secetă sau nu, cu excavaţii făcute de balastiere sau fără, Valea Almaşului nu mai este ce-a fost, la fel cum nu mai este nici cea a Agrijului, a Crasnei, Barcăului ori a Someşului. Cine ştie şi îşi mai aduce aminte de felul cum arătau albiile acestor râuri cu 15 – 20 de ani în urmă cu greu va putea suprapune imaginile respective peste realitatea curentă. Ceva a intervenit în peisaj şi l-a modificat, fie că vorbim de satele din comuna Bălan, din cele din Creaca, Almaşu, Crasna ori Ileanda. Natura s-a dezlănţuit, fie împinsă de voinţa şi forţele proprii, fie de mâna omului. Iar efectele se văd, se simt şi se cuantifică mai ales într-o spaimă teribilă de inundaţii, de o viitură perfidă care în doar câteva fracţiuni de secundă te poate lăsa fără acoperiş deasupra capului. Soluţiile ar fi o serie de lucrări la albii, dar mai ales o grijă sporită faţă de împăduriri şi consolidări ale terenurilor degradate, aflate de-a lungul cursurilor de apă. Cu alte cuvinte, soluţia este cât se poate de banală: grijă faţă de natură, pentru ca şi natura să aibă grijă de sate şi comunităţi.