Zalăul și parcarea

Mi-am propus ca într-o zi să circul doar pe jos. M-am ținut de promisiunea pe care singur mi-am făcut-o. Am circulat doar pe jos, am văzut orașul așa cum este, cu bune, cu rele. Nu mi-a venit să cred câte mașini sunt în urbea noastră, fierbe orașul de la atâtea mașini, iar noi urlăm ca disperații că nu mai avem loc, că nu mai sunt locuri de parcare, că nu avem unde parca. Și așa și este. Am încercat un exercițiu pe care vi-l propun și vouă. Tu ai mașină, ea are mașină, fiecare cu mașina lui. El are și mașină de serviciu, iar seara o aduce în fața blocului sau lângă poartă. Fiecare familie are cel puțin una sau două mașini pe stradă sau în parcare. În situația asta se găsesc tot mai mulți zălăuani. Până acum doi ani, pe drumul de lângă parcul unde îmi duceam copilul la joacă era destul de liber, doar câteva mașini erau parcate pe trotuar. Acum e plin, n-ai loc să arunci un pai. Trec zilnic pe străzi cu multe case. Sunt frumoase, așezate, strălucitoare, dar zălăuanul își parchează mașina tot în fața gardului, pe trotuar, îi este lene să-și pună mașina în curte. A fost terminată parcarea de la spital. Zilnic sunt zeci de locuri libere, omul tot pe trotuare și la naiba în praznic își parchează mașina. Da, știu, e parcare cu taxă. Să presupunem că de mâine există câte o parcare mare, subterană, în fiecare cartier, dar trebuie să plătiți pentru ea și să parcurgeți câteva sute de metri până la locul cu pricina . V-ați parca mașina într-un astfel de loc? Orașul începe să fie sufocat de mașini, e nevoie de parcări, unde să fie construite aceste parcări? M-am tot gândit, habar nu am. Știu doar că am fost într-un orășel din Anglia. Nu știam de ce sunt mașini puține pe centru și de ce nu sunt parcate pe trotuare. Am aflat în cele din urmă. Amenzile erau usturătoare. Cumnatul meu mi-a explicat că cele mai multe parcări din oraș sunt subterane. Am parcat și noi într-un asemenea loc. Am revenit după două ore. A trebuit să plătim șapte lire. Mi-am dat seama rapid că e mult mai ieftin să circuli cu autobuzul. La noi e cu totul altfel, noi nu renunțăm la mașină nici să fim bătuți cu biciul. Revin în Zalău. Mă trec fiorii. Omul a cheltuit zeci de mii de euro pe Mercedes, dar tot pe trotuar își urcă autobuzul, nu se îndură să plătească pentru parcare. Cunosc astfel de specimene, sunt multe. Chiar nu știu unde vom ajunge. În acest ritm, fără să exagerez, blocajul nu e departe. Vă mai întreb ceva. Să ne imaginăm că de mâine transportul în comun din oraș e gratis pentru toată lumea. Renunțați la mașină pentru a călători cu autobuzul?

2 Thoughts to “Zalăul și parcarea”

  1. […] Mi-am propus ca într-o zi să circul doar pe jos. M-am ținut de promisiunea pe care singur mi-am făcut-o. Am circulat doar pe jos, am văzut orașul așa cum este, cu bune, cu rele. Nu mi-a venit să cred câte mașini sunt în urbea noastră, fierbe orașul de la atâtea mașini, iar noi urlăm ca disperații că nu mai avem loc, că nu mai sunt locuri de parcare, că nu avem unde parca. Și așa și este. Am încercat un exercițiu pe care vi-l propun și vouă. Tu ai mașină,… Citeste mai mult […]

  2. Anonim

    Raspuns IN NICIUN CAZ ….

Leave a Comment