De fiecare data cand merg in satele din Salaj am sentimentul ca in mediul rural timpul curge altfel decat la oras. Timpul se scurge mai incet si mai linistit, printre orataniile ce se plimba agale pe ulitele satelor si batranii ce stau la porti, povestind vrute si nevrute. Acelasi sentiment l-am avut si luni, atunci cand am fost in cateva sate din judet pentru a vedea cum a inceput anul scolar in mediul rural. Plecat din aglomeratia urbana, cu claxoane, cozi interminabile de masini si parinti alergand dupa rechizite si buchete de flori, a fost o adevarata relaxare sa intru intr-o alta lume, in care nimeni nu pare sa se grabeasca, oamenii sunt politicosi si amabili, iar florile duse in dar dascalilor sunt rupte din gradina casei. Pe ulite, parinti de mana cu copiii lor, povesteau impresiile primei zile de scoala, in vreme ce piticii, nerabdatori, muscau cu pofta din cornurile guvernamentale sau testau gustul laptelui pasteurizat, cu siguranta mult diferit de cel dat de Joiana din batatura. Am trecut si prin cateva scoli si concluzia de ansamblu a fost ca, in ciuda problemelor pe care le are invatamantul romanesc in general, scoala din mediul rural a suferit in ultimii ani multe schimbari in bine. Am vazut sate mici cu scoli cochete si dascali mult mai preocupati de slujba lor decat colegii lor de la oras.
Dascali care nu pun pret doar pe banii castigati (putini, de altfel) ci si pe colaborari cu confrati ai lor din alte tari prin care au reusit sa atraga dotari pentru scoli, chiar daca banii de la buget nu au fost intotdeauna suficienti. E adevarat ca mai exista si scoli unde copiii merg la toaleta in curte si beau apa de la cismea, insa unii nu au conditii mai bune nici macar acasa. Asa cum am precizat deja, in ansamblu insa, exista conditii pentru un invatamant de calitate si in mediul rural, iar acest lucru se va simti in timp. Cu conditia ca actualii si viitorii guvernanti sa faca odata si odata ordine intr-un sistem de invatamant in care fiecare an aduce modificari ce bulverseaza elevii.
