Criza economica a ajuns demult la stadiul in care nu mai este o poveste abstracta, cu banci prabusite si tari falimentare. Acum vorbim despre o certitudine care incepe sa-si arate coltii din ce in ce mai des. Mai mult, am inceput sa o simtim pe pielea noastra si pe a celor din jurul nostru – prieteni, rude, cunoscuti.
Este deja o certitudine ca veniturile au scazut, oamenii sunt pusi pe liber, afacerile dau chics, astfel ca viata nu mai e aceeasi ca in 2008. Din nefericire, azi, nu mai vorbim despre niste cifre seci, oferite de presa de peste Ocean: zeci de mii de disponibilizati, mii de firme inchise ori zeci de suiciduri din cauza datoriilor. Vorbim despre apropiatii nostri, despre cei care simt criza ca pe o lovitura de baros in plex.
Presa de la noi vorbeste, in special, de zecile de mii de disponibilizari din sistemul bugetar. Dincolo de acestea, insa, se produc concedieri masive in sistemul privat, provocate fie de falimentul unor firme, fie de regandirea cheltuielilor cu personalul ale altora, pentru care aceasta criza este o buna ocazie sau, de ce nu, chiar un pretext pentru a mai reduce din cheltuieli.
Despre acest subiect, din pacate, se vorbeste mai putin, de parca angajatii din sistemul privat ar fi neinsemnati pe scara sociala. Este evident faptul ca subiectul, in sine, este evitat, atata timp cat firmele mari, incearca, din motive legate de imagine, sa evite scandalurile si procesele, preferand sa obtina concedierile prin acordul partilor si compensarea celor trimisi acasa cu suturi in fund.
Nu inteleg de ce nu se vorbeste despre ceea ce s-a intamplat in ultimii ani in sistemul bugetar, acolo unde s-au facut angajari pe genunchi, ca urmare a politizarii, clientelismului si nepotismului. In acest sens, se poate verifica statul de functii, disponibil la orice serviciu de personal, al unor institutii bugetare, cum ar fi Primaria Zalau, Prefectura, Consiliul Judetean, deconcentratele sau alte majoritatea primariilor din judet. Peste tot, in aceste institutii, gasesti tone de balast, de incompetenti, clienti politici, nepoti, prieteni, amanti sau alti veri de-ai miresei.
Oare, despre ei este vorba atunci cand Emil Boc anunta disponibilizari in sistemul bugetar? Nu, dragilor. Va amagiti inutil. Desigur, vor pleca doar cei mai putin bazati, cei care au ajuns in acele posturi prin prisma cunostintelor lor, si care, fara doar si poate, sunt mult mai competenti decat prietenii sau clienta sefului. Este un adevar care, cu cat e mai palpabil, pe atat e mai dureros.
Cu siguranta, si in mediul privat si-au facut locul dand din coate (sau din alte parti anatomice) tot felul de rude, de incompetenti, de lingai, cocalari sau de pitipoance. Insa, aici vorbim de cheltuirea inutila, dar cu buna stiinta, a banului privat. Pe cand, aruncarea la cosul de gunoi a banului public, incasat din taxele si impozitele care si asa apasa insuportabil pe umerii contribuabilului, iti provoaca o greata ireversibila fata de tot ceea ce se intampla in tara asta. Inclusiv, de ceea ce scoate pe gura, uneori, Emil Boc.
Ca tot veni vorba de primul ministru, cred ca pana si copiii de gradinta stiu ca marioneta din Palatul Victoria executa orbeste ceea ce i se cere de la Cotroceni. Si-atunci, te mai miri ca raman in functii toti slugarnicii, oportunistii, clientii politici, pupincuristii, nepotii si amantele? La asa conducatori, asa si sistemul in care ne inecam. Mizerabil!
