Unicii

Daniel Săuca

Am urmărit și eu, firește, declarațiile șefei CSM. Nu chiar atât de șocat cum s-au exprimat destui. De multă vreme, am observat comportamentul de „unici” ai multor reprezentanți ai Justiției. Și nu numai al lor. În urmă cu mulți ani, pe vremea „Transilvaniei Jurnal”, am scris un editorial nu tocmai „călduț” despre un „unic” (fost securist), pe care l-am trimis în… istoria patriei, să mă apere de acolo de dușmani. „Unicii”, evident, sunt „speciali”. Ei chiar se cred deasupra plebei (ca să nu scriu ceva ce începe tot cu „p”). Așteaptă recunoștință și „căpițe de bani” (vorba CTP) pentru dăruirea lor nețărmurită față de țară și față de popor. Sunt mulți, foarte mulți „unici”. Altfel, îmi vine să râd ce pensie mă așteaptă (dacă o apuc) ca reprezentant al celei de-a patra puteri în stat (mă rog, acceptați încercarea de glumă, de dragul argumentării). Chiar așa, oare ziariștii nu ar merita să fie și ei oleacă „unici” măcar în privința pensiei? Fără să se complice cu „jumătate de pensie” printr-o uniune (cât va mai ține și povestea asta) sau să aibă și alte joburi, mult mai bine plătite. Ei, cei cu adevărat gazetari, nu sunt în slujba țării și a democrației? Așa, de culoare, să mai și râdem, fostul prefect Todea m-a ironizat la un moment dat (sunt ceva ani de atunci) de câte colaborări aveam… Ei, întrebarea rămâne: câți dintre noi se vor pensiona ca jurnaliști? În fine, ca să mă întorc la subiect, îmi exprim reținerea că actuala guvernare va reuși să rezolve marea problemă a „pensiilor speciale”, chit că e nu știu ce jalon în vrăjeala PNRR. Unii au scris că problema ține și de reminiscențele trecutului. Nu zic nu. Dar la aproape 36 de ani de la „Marea Revoluție” din Decembrie 1989, parcă ține și de „fibra” minunatului popor român…