Sportivi sau „mercenari”?

Dacă scanăm fenomenul sportiv existent la nivelul Zalăului, și nu numai, descoperim foarte ușor că nu ducem lipsă de nimic. Aici avem de toate, începând de la trecut, la prezent sportiv, echipe angrenate în competiții interne puternice, sportivi cu performanțe destul de greu de egalat ș.a.m.d. Din nefericire însă, aici avem „de toate” și… nimic.

Foarte mulți ani din tinerețe mi i-am dedicat sportului de performanță, ca dovadă că nici la această vârstă nu am scăpat de „virus”. Astfel că, deși eram tentat la un moment dat să renunț definitiv, pot spune că ceva nu m-a lăsat să mă deconectez total de la fenomenul sportiv. Ei bine, dacă acum câțiva zeci de ani, sportul avea menirea să genereze caractere puternice, să creeze indivizi ce moralmente adăugau plus valoare societății, astăzi, principiile din acest domeniu încep să dispară. Ușor, dar sigur.

Fenomenul sportiv din județul nostru se împarte astăzi între „mercenarii” plătiți cu bani foarte mulți și oamenii dedicați, cei care încă mai cred (în nebunia lor frumoasă) în adevăratele „porunci” din cartea nescrisă a acestui domeniu. Dacă cei din prima categorie dau mereu din coate pentru a ajunge pe primele pagini ale ziarelor, ceilalți, oarecum mai modești (și nu pentru că modestia ar reprezenta neapărat o calitate în acest context), își croiesc propriile destine singuri, cu bani puțini și fără mult auditoriu. Ei sunt, de fapt, adevărații campioni, sportivii cu cei șapte ani de acasă (ca să-l parafrazez pe un coleg de breaslă) pe care te vei putea baza în viitorii 2, 3, 7 sau 10 ani. Ceilalți, „mercenarii”, sunt doar niște indivizi tranzitorii prin comunitatea noastră. Nu este nicio noutate dacă reiterez adevărul potrivit căruia acest gen de sportivi ne vor lăsa baltă în a doua secundă după primirea unei oferte mai avantajoase. Este și acesta unul dintre motivele pentru care, de o bună bucată de vreme, refuz să particip la anumite evenimente sportive. La aceste acţiuni participă, din fericire, destul de mulți suporteri inimoși, dar la care iau parte deja prea multe „vedete” locale care și-au făcut prostul obicei de a fenta mereu casa de bilete, ca apoi să se calce în picioare pentru a ocupa un loc în față, la tribuna „oficială”. Penibil, domnilor, penibil…

Cred că a sosit momentul să ne hotărâm, până la urmă, ce ne dorim. La Zalău, ca de altfel în multe alte localități, banii de bugetul local sau județean sunt principala sursă de venit a acestor echipe. Fără aceste fonduri, echipele ar dispărea pur și simplu, în condițiile în care mediul privat a renunțat demult să mai susțină întru totul sportul de performanță. Astfel că trebuie să înțelegem că, în cea mai mare măsură, taxele și impozitele plătite de mine, de tine, de cei din jurul nostru susțin activitatea acestor echipe.

Ce s-ar întâmpla, oare, dacă am renunța la stupidele sentimente mioritico-sălăjene, la falsul patriotism local și la selfie-urile cu „vedetele” de pe teren? Oare în ce am putea investi milioanele de lei, bani de la buget, cu care hrănim, de exemplu, o echipă de volei ce pierde intenționat meciuri în Bosnia pentru că, pur și simplu, nu își permite să meargă mai departe într-o competiție? Ei bine, milioanele respective le-am putea investi într-o bază sportivă care să creeze sportivi de performanță, o pepinieră la care să aibă acces inclusiv copiii noștri, care ar putea să ne facă mândri cu adevărat peste câțiva ani. Sau, dacă acest deziderat nu este posibil, cu aceiași bani am putea susține sportul de masă, astfel încât copiii noștri să scape de povara tabletelor și să avem unde să-i trimitem să facă ceva pentru sănătatea lor. Iar dacă nici acest lucru nu este realizabil, cu milioanele pe care anual le pompăm în salariile unor „vedete”, pur și simplu am putea plomba nenorocitul ăsta de unic bulevard din Zalău, care nu mai are mult și arată ca după bombardamentele din Kosovo sau Sarajevo (pentru iubitorii de volei care au rămas cuplați încă la rușinea aia de meci din Bosnia).

Din fericire sau din păcate, răspunsul la întrebările de mai sus trebuie să vină din partea executivului Primăriei Zalău. De acolo s-a împuțit peștele atâția ani, astfel că tot de acolo trebuie rezolvate problemele. Și-apoi, nu cred o clipă că, în 2016, la alegerile locale din 5 iunie, zălăuanii s-au dus la vot pentru a transforma orașul ăsta într-o păstrăvărie ordinară.