SOS sigurața cetățeanului: ievaluare vs evaluare

Toate Inspectoratele de Poliție vor fi luate la puricat, în perioada următoare, cel puțin pe linia siguranței cetățeanului, serviciile de dispecerat, 112 și alte brațe ale Poliției naționale care trebuie sau ar trebui, conform legii și fișei postului fiecărui polițist, să ne poarte de grijă nouă, cetățenilor. Cel puțin acesta este ordinul dat de prim ministrul României, acum, la ceasul în care trăim cea mai mare dramă a României post-decembriste, aceea de a fi lăsați de izbeliște de statul pe care îl plătim să ne apere. Da, statul acesta veșnic cerșetor și nesătul, care ne folosește, ne umilește, ne râde în nas, dar care nu e în stare să ne apere bunul cel mai de preț, viața. Pentru că, aflându-te în pericol de moarte, să apelezi la un număr de urgență și să fii lăsat să mori în chinuri inimaginabile, din cauza indolenței, nepăsării, nesimțirii sau de ce nu, poate a unor interese care pe noi ne depășesc, înseamnă nimic altceva decât că trăiești într-un stat complice la crimă.

Cu siguranță, tenebrele acestui caz, cel al fetelor din Olt, este unul de o gravitate uriașă. Un criminal psihopat și un sac de oase calcinate despre care încă nu știm de la ce ființă provin sunt doar vârful aisbergului. Sunt sute, mii de cazuri, dosare cu autor rămas necunoscut, în care familii întregi au fost nenorocite și prejudiciate fizic, moral ori material, de infractori, interlopi, mafioți. Oameni care așteaptă dreptatea, fie din partea organelor de cercetare penală, fie mai ales din partea justiției. Aceste cazuri nu au fost și nu vor fi niciodată mediatizate, iar oamenii vor continua să lupte în taină cu propriile lor drame sau se vor trezi că infractorii care le-au mutilate destinele, sunt pedepsiți, în multe situații,  în cel mai ridicol mod posibil, fie cu o suspendare, fie cu o pedeapsă de câțiva ani închisoare în condițiile în care au luat, voluntar sau nu, viața unui om (vezi crima din Sălaj, când un adolescent, după ce i-a luat viața prietenei lui, de doar 17 ani, a fost condamnat la 8 ani închisoare, din care va executa, probabil vreo patru, vezi moartea bietei Giulia Sabou, căzută din troaca unui iresponsabil și moartă într-o baltă de sânge, pe caldarâm și multe altele). Revenind în spațiul nostru strâmt, oricum sărac și nebăgat în seamă de autoritățile de la București, Sălajul are urgent nevoie de o reabilitare din temelii a tuturor serviciilor, sistemelor, dispozitivelor și acțiunilor pe linia siguranței cetățenilor. Este de neînchipuit cum încă nu avem un sistem competent de camere de luat vederi funcționale și competitive, pe absolut toate străzile din Zalău, un sistem conectat la un dispecerat al Poliției care trebuie să înțeleagă faptul că aceasta este maxima urgență la noi în municipiu, ca de altfel în tot județul.

Cel puțin două sunt motivele (mari) ce au dus, cu pași mărunți, la această situație dezastruoasă în instituțiile plătite să ne apere siguranța, integritatea fizică, viața. Lipsa logisticii suficiente și corespunzătoare în instituții și lipsa sistemelor de supraveghere în municii, dar și a altor sisteme menite să ne apere și să vegheze la siguranța noastră și cel de-al doilea motiv și cel mai grav, omul nepotrivit la locul nepotrivit sau  omul neșcolit la locul care cere prin definiție și prin natura lui, o pregătire specializată, temeinică, dar și experiență, cauză strâns legată de clanurile sinecură, bani, interese, pile, nepoți etc. Un sistem bazat pe astfel de resurse umane nu are cum să dea rezultate bune și nu va avea, până la urmă, cum să supraviețuiască pentru că ori dispar ei, ori crăpăm noi din cauza lor, ceva tot se întâmplă.

Am scris până ni s-au tocit degetele despre pomposul sistem de management al traficului rutier, primul proiect pe țară de o asemenea anvergură, implementat de fosta administrație zălăuană, sistem care se află la ora actuală pe butuci, aproape complet nefuncțional și la care nu poate apela nimeni. Am asistat la tâlhării, la atacuri armate prin magazine, la fărădelegi, accidente și tot soiul de nenorociri care ne-au pus și ne pun în pericol integritatea corporală, viața ori patrimoniul. Nimeni sau prea puțini dintre cei care s-au perindat sau care se află, vremelnic, la conducerea instituțiilor responsabile nu a dat niciodată cu pumnul în masă și nu a spus, oameni buni, dincolo de borduri, festivisme, de capace de canal, de ghivece cu flori și Zilele orașului, dincolo de orice vreți dumneavoastră, banii trebuie să meargă urgent și nemijlocit către o investiție serioasă, cu aparatură de ultimă generație, pe acest segment. Nu avem o cameră video funcțională și mai de Doamne-ajută care să localizeze un infractor pe o stradă sau chiar un imbecil care trece pe roșu ori dă în cap unei femei și îi ia poșeta! Despre ce vorbim? Cui ne lăsați, fraților? Spuneți-ne că nu sunt bani, că nu se vrea, că nu se poate, că… orice și lăsați-ne pe noi să facem o chetă, să ne cocoțăm pe stâlpi și să ne instalăm niște camere de filmat care să dea rezultate, așa cum fiecare gospodar, dacă ar avea posibilitatea, și-ar face în spațiul lui. Dotarea orașelor sălăjene este sub orice critică pe acest segment și logistica instituțiilor, deși este în mod evident mai bună și mai bogată față de acum 20 de ani, rămâne una slabă și insuficientă.

 Este nevoie ca de aer, pe de altă parte,  de o evaluare profundă, competentă și mai ales onestă a cadrelor angajate în sistem (Poliție, Jandarmi, ISU etc), a celor care ocupă funcții de conducere, a oamenilor care se ocupă cu aceste lucruri care țin exclusiv de siguranța cetățeanului, de la omul care patrulează (deși ordinea publică nu mai face astăzi, așa ceva) pe stradă și până la cel care răspunde la telefon ori șefii acestora, pentru a le verifica acestora nu doar școala pe care o au, capacitatea profesională – mai precis dacă știu sau nu știu să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu, cât și capacitatea de a gestiona situații de urgență, de a găsi soluții în câteva secunde, de a cunoaște pe de rost pașii ce trebuie făcuți într-o situație de care depinde viața unui om. Nu mereu sistemul în sine este bolnav, nu STS este bolnav, nu Poliția e bolnavă, ci oamenii, parte dintre ei, care compun și susțin ori întrețin aceste sisteme,iar curățenia cu ei trebuie să înceapă.

Una din marile greșeli făcute de cei mai catastrofali miniștri de interne din toată istoria modernă a României au fost acele angajări din sursă externă, un blestem pentru cetățeni pentru că, ați văzut și voi cine și cum vă apără, lipsa unor specialiști, a unor ofițeri cu Academia de Poliție, lipsa, în mare parte, a unor cadre pregătite și care să știe exact ce au de făcut în astfel de instituții. Evident, au fost și cazuri fericite, venite din aceste surse externe, care au adus prin birouri oameni care au dorit să învețe și să se specializeze. Dar sunt, încă puțini. Știți sau mai precis vedeți bine cine și ce predomină. Numirile politice, nepotismul, cadre care habar nu au pe ce lume sunt când aterizează într-un birou într-o astfel de instituție, incompetența,lipsa de experiență, principul lasă că merge și așa reprezintă o realitate ale cărei consecințe, iată, le simțim fiecare. Tâlhării peste tâlhării, spargeri, furturi sub amenințarea armei, bețivi, drogați, cretini, minori toți la volan, adevărați ucigași în serie, țiganii (aripa infracțională, pentru că sunt și țigani care muncesc și își văd de treabă) care fac legea prin sate și fură de rup și așa mai departe. De ce, toate acestea? Două motive le-am expus, în linii extrem de mari, mai sus. Mai sunt și alte cauze însă nu mai există spațiu să le pot descrie.

Cu ei trebuie începută evaluarea și apoi epurarea și în paralel trebuie, asemenea strămoșilor noștri care își construiau ziduri de apărare și puneau santinele de veghe, să ne betonăm pe toate părțile și să avem la dispoziție, atunci când se întâmplă ceva, și vedem bine câte se întâmplă în ultima vreme, orice informație pe orice suport, să putem apuca de la un capăt concret un fir și să-l ducem la bun sfârșit. Pentru toate acestea este nevoie de responsabilitate, de asumare, chiar de rașchetare până la zid acolo unde se impune cu puterea evidenței acest lucru. Și, firește, de investiții.

Da, suntem gata să plătim acestor oameni salarii consistente, să le plătim vacanțele, să-i lăudăm, să-I decorăm și apreciem, să îi susținem și să-i încurajăm. Dar trebuie să avem pentru ce și trebuie să începem să vedem concret, cu ochii noștri, prin rezultatele lor, că avem pentru ce. Evident, trebuie să evităm spiritul feisbucist de a băga pe toată lumea în aceeași oală cu lături. Evident că nu sunt toți nepregătiți, proști, incompetenți și ar fi o nedreptate cruntă să băgăm în aceeași oală a lenei și incompetenței, toți polițiștii, SRIștii, STSiștii, jandarmii rutierii etc. 

Până și deșertul sălăjean are încă, specialiști avem ofițeri specialiști, din vechea gardă care sunt încă în activitate și ar trebui să le mulțumim, credeți-mă, că au rămas încă și n-au plecat. Avem specialiști criminaliști cu o pregătire exemplară, veniți în inspectorat în urmă cu peste 25 de ani, direct de pe băncile Academiei, cu o experiență vastă, cu rezultate fabuloase pe care noi nu le vedem, dar care există, și nu sunt deloc puține. Avem specialiști cu rezultate deosebite pe linie economică, cu soluționări de cauze complexe, oameni care n-au vrut niciodată să ne lase să-I pomenim măcar sau să-I lăudăm, deși au fost lăudați și aplaudați prin ședințe, inclusiv la București. Avem dispeceri și la 112, și pe la Ambulanță, la ISU, avem polițiști avem jandarmi care nu pot fi sub nicio formă asemănați cu cei care au procedat în cazul caracal și în alte nenumărate cazuri care au dus la adevărate dezastre și drame. Avem procurori foarte bine pregătiți, doxă de carte, judecători, avem încă oameni în care putem avea deplină încredere și este bine să avem, pentru că dacă ne pierdem încrederea în tot și toți, suntem și noi pierduți.

Însă, acest mare ÎNSĂ… care mereu ne lasă cu un gust amar și un tremor interior care pune stăpânire pe noi, acești oameni sunt tot mai puțini. Tot mai singuri și se trezesc de multe ori că trebuie să muncească cot la cot cu oameni care nu au ce să caute lângă ei. Munca lor, efortul lor, dăruirea și conștiința lor, se pierd toate în prăpastia acestui dezastru general numit statul român și politizarea până în măduvă a instituțiilor. Toate eforturile lor sunt hăcuite de lipsa mijloacelor materiale de minimum bun simț, cum ar fi toate aceste sisteme de supraveghere a străzilor și clădirilor de interes, sisteme care – toată lumea trebuie să înțeleagă – sunt vitale, sunt o condiție sine qua non pentru viața și siguranța fiecăruia dintre noi. Ele ar ajuta și pe multe alte segmente, mai puțin grave, dar cu care ne confruntăm zi de zi. Exterminarea comportamentelor de neam prost, cum ar fi aruncatul gunoaielor oriunde și oricum, nesimțiții din trafic, bivolii și vacile din parcări și multe, foarte multe alte lucruri pentru care acest gen de investiții ar fi mană cerească. Este de neimaginat cum lunar, prin toate instituțiile, se întâlnesc tot soiul de comisii și comitete prețioase, ba cu cerșetorii, ba cu inundațiile și roalert, ba cu agresorii, ba cu problema siguranței cetățeanului etc.

Totul sună rigid și pompos prin comunicatele de presă, totul se reduce la se va avea în vedere, se va face, se va concepe un plan de măsuri. Scuzați-mă, dar vax! Niciun efect, nimic, hârtii și sentimentul de neghiob că ai mai încheiat o ședință cu succes, iar weekendul poate începe. Mă adresez celor care procedează, în continuare așa, pe spinarea noastră, pe banii noștri, pe siguranța și viețile noastre și ale copiilor noștri. Treziți-vă. Este cod roșu de nenorocire și la noi, în aparent liniștitul Sălaj! Treziți-vă și tăiați în carne vie acolo unde răul și incompetența trebuie stârpite de la rădăcină, faceți, cei care puteți, să eliminați acest criminal în serie numit POLITIC, care se amestecă și suge tot, precum o panaramă, și se înfige în tot și toate și care este unul dintre marii responsabili ai dezastrelor pe care le trăim și suntem nevoiți să le suportăm astăzi. Alături de mafia postuilor-sinecură, nepotismelor, intereslor de toate felurile, banilor, și așa mai departe. 

Vă rog, stimate autorități, în numele tuturor sălăjenilor, să ne feriți și să vă feriți de o nenorocire care stă inclusiv deasupra voastră, ca un drob uriaș de sare, începând să faceți la mod concret curățenie în propria ogradă și investiții pe acest segment pentru că, deși la noi e aparent liniște și pace, ceva, undeva vibrează, asemeni vuietului dinaintea unui cutremur catastrofal. Salvați-ne și salvați-vă și pe voi acum, în cel de-al doisprezecelea ceas pentru că, din păcate, în fiecare localitate din țara asta, implicit și la noi, clocotește mocnit în adâncuri un dezastru numit „Caracal”.

Alte articole

2 Thoughts to “SOS sigurața cetățeanului: ievaluare vs evaluare”

  1. Anonim

    Dezastru… Nu stiu ce se va alege de noi ??

  2. Anonim

    A se vedea si mai departe analiza, de unde societatea asta atat de insensibila si de violenta? In multe familii copiii sunt batuti cu o cruzime inimaginabila, cine ia cunostinta de aceste cazuri? Ce fac asistentii sociali? Ii ia cineva la raspundere?

Leave a Comment